Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele abitir:

ABITÍR adv. (Fam. și pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Cf. tc. beter „mai rău”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


abitír, adv. – Mai mult, mai bine, mai tare (decît...) (numai împreună cu mai). < Tc. better „mai rău” (Iogu, GS, V, 181). Este puțin probabilă relația sugerată de Șeineanu, II, 6 și DAR cu tc. abeter, comparativ de la abe „clar”. După Lokotsch 5, din per. ᾱbdᾱr „clar”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ABITÍR adv. (Fam.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Tc. beter „mai rău”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

abitír adv. (turc. pers. abeter, mai luminos). Munt. Fam. Maĭ dihaĭ, și maĭ și, maĭ tare, maĭ mult: fugea maĭ abitir ca un ogar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

abitír adv. (pop.; fam.; numai la compar.) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). Dumitrache mătura casa mai abitir ca o fată mare (STANCU). • /<tc. beter „mai rău“.(DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

abitír (mai ~) (pop., fam.) adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

abitir adv. 1. strălucit, vorbind de reflexul pietrelor prețioase (în basmele muntene): o coroană care lumina, mai abitir ca cele mai scumpe pietre POP.; 2. cu sensul generalizat, mult (preces de un comparativ): copilul plânge și mai abitir POP.; 3. distins, remarcabil: să fie compania noastră cea mai abitir din toate CAR. [TURC. ABETER, mai luminos].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ABITÍR adv. (Fam. și pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Din tc. beter „mai rău”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ABITÍR adv. (Familiar; numai la comparativ) Mai tare, mai bine, mai mult, mai grozav (decît...). Dumitrache... mătura casa mai abitir ca o fată. STANCU, D. 6. Lăutarii, numai doi... se frămîntau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. REBREANU, R, I 125. Are ambiț (= ambiție) băiatul, ca să fie compania noastră ceva mai abitir din toate. CARAG1ALE, O. I 52.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane