Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele abilitate:

ABILITÁTE, abilități, s. f. (La sg.) Îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Șmecherii, șiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


abilitáte s.f. 1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie. 2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva. 3. (pl.) șiretlicuri. (< fr. habilité, lat. habilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ABILITÁTE s.f. Calitatea de a fi abil; îndemânare, iscusință; pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Șmecherii. [Cf. fr. habileté, lat. habilitas].
Sursa: Dicționar de neologisme

ABILITÁTE, abilități, s. f. (La sg.) Îndemânare, iscusință, pricepere. ♦ (La pl.) Șmecherii. – Fr. habilité (lat. lit. habilitas, -atis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ABILITÁTE, abilități, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri. – Din fr.habilité, lat. habilitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

*abilitáte f. (lat. habilitas, -átis). Calitatea de a fi abil. Jur. Aptitudine legală: abilitate de a moșteni.
Sursa: Dicționaru limbii românești

abilitáte s.f. 1 (Capacitatea de a acționa cu) agerime, pricepere, iscusință, îndemânare, dibăcie. Lucrează cu multă abilitate. ♦ (peior.; la pl.) Șmecherii. Folosește tot felul de abilități avocățești. 2 (psih.) Termen care desemnează substratul constituțional sau dobândit al unor însușiri psihice de mare randament de care dispune cineva. • pl. -ăți. /<fr. habileté, lat. habilĭtas, -atis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

abilitáte s. f., g.-d. art. abilitắții; (deprinderi) pl. abilitắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

abilitate f. dibăcie, îndemânare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ABILITÁTE s. f. Îndemînare, destoinicie, dibăcie, pricepere, iscusință. A jucat [partida de șah] cu multă abilitate și a obținut victoria după 52 de mutări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2586. ◊ (La pl., peiorativ) Tertipuri, șmecherii. Umblă cu abilități avocățești.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

Forme flexionare:

abilitate - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul abilitat

abilitate - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul abilitat

abilitate - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul abilitat