Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele abajur:

ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru a feri ochii de lumină și pentru a îndepărta razele într-o anumită direcție. – Din fr. abat-jour.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

abajúr s. n. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi. (< fr. abat-jour)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ABAJÚR s.n. Acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].
Sursa: Dicționar de neologisme

abajúr (-ruri) s. n. – Dispozitiv care ferește ochii de lumina unei lămpi. < Fr. abat-jour, cf. it. abagiur
Sursa: Dicționarul etimologic român

abajur, abajururi s. n. fustă scurtă, minijupă
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv (decorativ) de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru ca razele luminoase să se reflecte într-o anumită direcție. – Fr. abat-jour.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ABAJÚR, abajururi, s.n. Dispozitiv fixat în jurul unei lămpi destinat să dirijeze lumina într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

*abajúr n., pl. urĭ (fr. abat-jour, adică „aruncă lumină”). Reflector (de carton, pînză, porțelan, tinichea) pus la lampă ca să arunce lumina în jos. V. umbrar, proĭector.
Sursa: Dicționaru limbii românești

abajúr s. n., pl. abajúruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

abajur, n. aparat care concentră și coboară lumina unei lămpi (= fr. abajour).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care ferește ochii de lumina unei lămpi sau îndreaptă razele într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a

ABAJÚR, abajururi, s. n. Acoperitoare de metal, de sticlă, hîrtie, mătase etc., care se pune la o lampă pentru a reflecta razele luminoase într-o direcție anumită și a feri ochii de lumină. În tavan, deasupra mesei, atîrna o lampă cu abajur verzui de sticlă. PAS, Z. I 68. Din tavan atîrna lampa cu abajur de porțelan. REBREANU, P. S. 161.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane