Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele abație:

ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) și depinzând de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


abațíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ABAȚÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].
Sursa: Dicționar de neologisme

ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică (împreună cu averea, domeniile ei) condusă de un abate. – It. abbazia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*abațíe f. (it. abbazía și badía, d. lat. abbátia, pop. abbatía). Mînăstire (condusă de un abate saŭ de o abatesă). V. stăreție.
Sursa: Dicționaru limbii românești

abațíe s.f. (bis.) 1 Instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă. ♦ Mănăstire catolică unde se află această instituție. Abația din Monecassino. 2 Titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <it. ab(b)azia. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

abațíe s. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

abație f. mănăstire mare catolică: abația din Westminster.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică al. cărei venituri aparțin starețului ei.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane