Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele abătut:

ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. – Din fr. abattu (modificat după abate2).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v. Etimologie: abate. Vezi și abatere.
Sursa: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali

ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Descurajat, deprimat. – Din abate (după fr. abattu).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. – V. abate2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

*abătút, -ă adj. (fr. abattu). Barb. Trist, întristat, îngândurat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

abătut a. (galicism) fig. descurajat: astfel zice Domnul, trist și abătut BOL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Descurajat, deprimat, trist. Pricepuse că a scăpat, printr-un mare noroc, de pacostea mezatului, însă figura îi era și acum abătută. PAS, L. I 142. În ziua cînd a fost concediat a venit in prăvălie. Părea extrem de abătut. SAHIA, N.,96. Era palid și grozav de abătut pentru prima oară observam cit de tare slăbise in anii din urmă. VLAHUȚĂ, O. A. II 63. Obosită de drum... abătută de mîhnire... ajunse la o căsuță. ISPIRESCU, L. 55.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

Forme flexionare:

abătut - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul abate