SE pron. refl. 1. (Arată că persoana care face lucrarea este și aceea care o suferă) Se ascunde sub pod. 2. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive eventive) ◊ Se îmbolnăvi de ochi. 3. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive reciproce) Se ghiontesc. 4. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive dinamice) S-a luptat cu zmeul. 5. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive pasive și impersonale) Să se dea dispoziții. – Din lat. se.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SEÑÓR s.m. Domn. [Pron. -nior. / < sp. señor].
Sursa: Dicționar de neologisme
SEÑÓRA s.f. Doamnă. [Pron. se-nio-. / < sp. señora].
Sursa: Dicționar de neologisme
SEÑORÍTA s.f. Domnișoară. [Pron. se-nio-. / < sp. señorita].
Sursa: Dicționar de neologisme
se pron. refl. – Arată că persoana care îndeplinește o acțiune este și aceea care o suferă. – Var. Munt. să. Mr. se. Lat. se (REW 7761), conservat în toate limbile romanice. Ca și în sp. are și valoare de pron. nehotărît: se spune = fr. on dit; șade cum se șade = „șade ca toată lumea”.Sursa: Dicționarul etimologic român Se, simbol chimic pentru seleniu.
Sursa: Dicționar enciclopedic
se, se-, -se v. síneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
1) se pron. V. să 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) se conj. V. să 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
se pr. 1. reflexiv: se laudă; 2. impersonal: se zice. [Lat. SE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SE pron. refl. 1. (Arată că persoana care face lucrarea este și aceea care o suferă) Se ascunde sub pod. 2. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive eventive) Se îmbolnăvi de ochi. 3. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive reciproce) Se ghiontesc. ♦ (Intră în alcătuirea verbelor reflexive dinamice) S-a luptat cu zmeul. 5. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive pasive și impersonale) Să se dea dispoziții. – Lat. se.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. – Din fr. choquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘOCÁ vb. I. tr. A contraria, a impresiona neplăcut; a displăcea. [< fr. choquer].
Sursa: Dicționar de neologisme
ȘOCÁ vb. tr. a impresiona neplăcut; a contraria. (< fr. choquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
șocá (a ~) vb., ind. prez. 3 șocheázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. – Din fr. choquer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
se - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, feminin - pentru cuvantul sine
se - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul sine
se - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, masculin - pentru cuvantul sine
se - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, masculin - pentru cuvantul sine
șocă - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul șoca
șoca - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul șoca
șoca - Verb, Infinitiv prezent - pentru cuvantul șoca
se - Formă unică - pentru cuvantul se