ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
zefír (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος.Sursa: Dicționarul etimologic român zefír1 (vânt) s. m., pl. zefíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZEFÍR1 s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne Zefir = Zephyrus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
zefir n. un fel de ațică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
zefír (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος.Sursa: Dicționarul etimologic român zefír1 (vânt) s. m., pl. zefíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZEFÍR1 s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne Zefir = Zephyrus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
zefir n. un fel de ațică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
zefír (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος.Sursa: Dicționarul etimologic român zefír1 (vânt) s. m., pl. zefíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZEFÍR1 s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne Zefir = Zephyrus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
zefir n. un fel de ațică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
zefír (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος.Sursa: Dicționarul etimologic român zefír1 (vânt) s. m., pl. zefíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZEFÍR1 s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).Sursa: Dicționarul limbii române moderne Zefir = Zephyrus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman
*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
zefir n. un fel de ațică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)