TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
TROCÁR s.n. Instrument chirurgical folosit pentru puncții. [< fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar].
Sursa: Dicționar de neologisme
TROCÁR s. n. instrument chirurgical pentru puncții. (< fr. trocart, germ. Trokar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trocar, trocari s. m. (intl.) polițist.Sursa: Dicționar de argou al limbii române trocár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. trocáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită trocár2 (instrument) s. n., pl. trocáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
trocár m. Iron. Ardelean (în gura Regățenilor, după locuitoriĭ din mahalaŭa Șcheilor din Brașov, care odinioară făceaŭ și vindeaŭ troace orĭ vindeaŭ poame în troace).
Sursa: Dicționaru limbii românești
TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
TROCÁR s.n. Instrument chirurgical folosit pentru puncții. [< fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar].
Sursa: Dicționar de neologisme
TROCÁR s. n. instrument chirurgical pentru puncții. (< fr. trocart, germ. Trokar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trocar, trocari s. m. (intl.) polițist.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
trocár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. trocáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită trocár2 (instrument) s. n., pl. trocáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită trocár m. Iron. Ardelean (în gura Regățenilor, după locuitoriĭ din mahalaŭa Șcheilor din Brașov, care odinioară făceaŭ și vindeaŭ troace orĭ vindeaŭ poame în troace).
Sursa: Dicționaru limbii românești
TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)