Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele Sughita:

SUGHIȚÁ, sughíț, vb. I. Intranz. A scoate sughițuri. [Prez. ind. și: sughít] – Lat. pop. subgluttiare (= singultare).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sughițá (-ț, át), vb. – A scoate zgomote prin contractarea diafragmei. – Mr. sugliț(are), megl. sugliț(are.) Lat. subglŭttĭare (Cihac, I, 126; Densusianu, Hlr., 170; Pușcariu 1682; Densusianu, Filologie, 448; REW 7943; Tiktin), cf. sicil. suggyttsari, calabr. sogliuttu, suggiuttu, roman. sulluttsare, sp. sollozar, port. soluçar. Legătura cu singultĭāre (Philippide, Principii, 108) este anterioară rom. Uz general (ALR, I, 84). – Der. sughiț, s. n. (contracție a diafragmei însoțită de zgomot; hohot).
Sursa: Dicționarul etimologic român

sughițá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sughíț, 3 sughíță
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

SUGHIȚÁ, sughíț, vb. I. Intranz. A scoate sughițuri. [Prez. ind. și: sughít] – Lat. pop. subgluttiare (= singultare).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)