Stambúl s. m. – Constantinopol. – Var. Mold. Istambul. Tc. Istambol ‹ mgr. είς τήν πόλιν. – Der. stambul (var. stambol), s. m. (monedă turcească de aur, cîntărind 10,5 gr. de aur pur, cu valoare nominală de 5 piaștri); stamboală, s. f. (măsură de capacitate pentru solide, baniță), în loc de stambol – chilă, din tc. istambol kila (Șeineanu, II, 327).Sursa: Dicționarul etimologic român Stambul n. numele turcesc al Constantinopolii: la Stambul în turnul mare POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a