SOPOT, com. în jud. Dolj, situată în NE piemontului Bălăciței, pe râul Raznic; 1.885 loc. (2005). În satul S. se află biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (1889-1890), iar în satul Bașcov, o biserică cu dublu hram – Sf. Dumitru și Sf. Nicolae (1842).Sursa: Dicționar enciclopedic SOPOT, oraș în N Poloniei, la 13 km NV de Gdansk, port la M. Baltică; 47,9 mii loc. (1995). Ind. alim. Stațiune balneară. Festival internațional anual de muzică ușoară. Fundat în sec. 13. Oraș din 1901.Sursa: Dicționar enciclopedic
ȘÓPOT, șopote, s. n. 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care șoptesc; p. ext. vorbire în șoaptă. ◊ Loc. adj. și adv. În șopot = în șoaptă, pe șoptite. – Din sl. šĩpŭtŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șópot n., pl. e (var. din șipot; rus. šepot, šópot, sîrb. šapat, bg. šepot, șoaptă. V. șopotesc, șoptesc). Șoaptă multă, șopotire: destul cu șopotu și adormițĭ odată, măĭ copiĭ ! Murmur, vîjîit, foșnet: șopotu vîntuluĭ pin [!] pămătufurile stufuluĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 335). Murmur, cĭuruire de ape: șopotu pîrăuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șópot s. n., pl. șópoteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șopot n. Mold. șoaptă: râul cu blând șopot. [Rus. ȘOPOTŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘÓPOT, șopote, s. n. 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care șoptesc; p. ext. vorbire în șoaptă. ◊ Loc. adj. și adv. În șopot = în șoaptă, pe șoptite. – Din sl. sĭpŭtŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)