SAMARA 1. Râu în SV Federației Ruse, afl. stg. al Volgăi la Samara; 580 km. Izv. de pe pantele dealurilor Obsci Sîrt din S m-ților Ural și are o direcție generală de curgere SE-NV, trecând prin orașul Buzuluk. 2. Râu în E Ucrainei, afl. stg. al Niprului la Dnepropetrovsk; 341 km. Iz.v din pod. Doneț și curge pe direcție generală E-V, trecând prin Pavlohrad. Afp. pr.: Vovcea. Hidrocentrală. 3. Oraș în SV Federației Ruse, situat la vărsarea râului Samara în Volga; 1,1 mil. loc. (2002). Port fluvial. Nod de comunicații. Hidrocentrala Jiguliovsk (2,3 mii MW), intrată în funcțiune în 1957. Construcții de nave fluviale, avioane, locomotive, mașini agricole și subansamble pentru tractoare, mașini-unelte, utilaje industriale grele și utilaj petrolier. Ind. de prelucr. a petrolului și a lemnului, cauciucului sintetic, mat. de constr., textilă și alim. Fabrici de cabluri și de ceasuri. Patru universități. Fundat în 1586 ca fortăreață pentru apărarea hotarului SE al statului rus. Treptat, S. a dobândit și un important rol economic în schimburile comerciale între centrul Rusiei și ținuturile de dincolo de Volga. Sărăcimea din S. a participat la răscoalele conduse de S. Razim din 1670-1671 și E. Pugaciov din 1773-1775.Sursa: Dicționar enciclopedic SAMÁRĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SAMÁRĂ s.f. Tip de fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau numai într-o parte a acesteia. [< fr. samare, cf. lat. samarum].
Sursa: Dicționar de neologisme
SAMÁRĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau într-o parte a acesteia. (< fr. samare, lat. samara)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SAMÁRĂ (‹ fr.; {s} lat. samara „fructul ulmului”) s. f. Fruct uscat, indehiscent, turtit, cu o singură sămânță și cu pericarpul dur, prelungit sub forma unei aripioare (ex. fructele de ulm). La unele specii de arbori (ex. arțar, jugastru) fructificațiile sunt alcătuite din două samare alipite (disamară).Sursa: Dicționar enciclopedic * samáră f., pl. e (fr. samare, d. lat. samara și samera, fruct de ulm). Bot. Un fel de fruct uscat și indehiscent și înconjurat de o membrană ca o aripă, ca la ulm, arțar, paltin, jugastru ș.a. V. achenă, bacă, cariopsă, ghindă, silică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
samáră s. f., g.-d. art. samárei; pl. samáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
samară f. culmea casei țărănești (se aude prin Buzău). [Și samar, identic cu vorba precedentă: samara e așezată sub încheieturile brațelor la caprele bordeiului].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SAMÁRĂ, samare, s. f. Fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) sămărá, sămăréz, vb. IV (înv.; despre animalele de povară) a pune samarul pe spinare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme