SAGNA, com. în jud. Neamț, situată în lunca și pe terasele de pe stg. Siretului, la marginea de V a Pod. Central Moldovenesc; 4.985 loc. (2005). Stație (în satul S.) și haltă de c. f. (în satul Vulpășești). În satul S., menționat documentar la 8 mart. 1674, se află biserica de lemn Sf. Nicolae (sec. 18, tencuită în 1909), în satul Luțca există biserica din bârne Sfinții Voievozi (c. 1709, reconstruită în 1910), iar în satul Gâdinți, biserica de zid Sf. Dumitru (1807-1812, renovată în 1840, 1908, 1926 și pictată în 1962) și conacul „Bogdan” (sec. 19).Sursa: Dicționar enciclopedic SÁGNĂ, sagne, s. f. Rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham. ♦ Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. – Din scr. sadno.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ságnă, ságne, s.f. (reg.) 1. rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham; cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. 2. necaz, supărare; ceartă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ságnă (ságne), s. f. – Rosătură, rană superficială a cailor sau a boilor. – Var. sacnă. Sb., cr. sadno (Cihac, II, 322). – Der. săgni, vb. refl. (a se freca); săgnitură, s. f. (frecare, rosătură).Sursa: Dicționarul etimologic român ságnă f., pl. e și săgnĭ (vsl. sîrb. pol. sadno, rus. -nó). Rană cauzată de șa: calu are o sagnă. – Și sacnă și sahnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ságnă s. f., g.-d. art. ságnei; pl. ságneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sagnă f. 1. rană făcută de șea pe spinarea calului; 2. fig. rană. [Slav. SADNO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SÁGNĂ, sagne, s. f. Rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham. ♦ Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. – Din sb. 2sadno.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)