Am găsit o definiție pentru cuvantul/cuvintele Pușcariu:
PUȘCARIU, familie de cărturari români: 1. Ioan P. (1824-1911, n. sat Sohodol, jud. Brașov), jurist, scriitor, istoric și om politic român. Acad. (1900). Participant la Revoluția de la 1848-1849 din Țara Românească și Transilvania. Animator al vieții culturale din Transilvania. Documente de arhivă („Date istorice privitoare la familiile nobile române”, „Fragmente istorice despre <boierii din Țara Făgărașului> dimpreună cu documente istorice”). Memorii („Notițe istorice despre întâmplările contemporane”). 2. Ilarion P. (1842-1922, n. sat Sohodol, jud. Brașov), cărturar român. Frate cu P. (1). Carieră de prelat. M. de onoare al Acad. (1916), prof. univ. la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu. Președinte al filialei Sibiu a ASTREI (1889-1901). Luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania. Lucrări de teologie, pedagogie și istorie („Principii de pedagogie generală”, „Documente pentru limbă și istorie”, „Mitropolia românilor ortodocși din Ungaria și Transilvania”). 3. Emil P. (1859-1928), histolog și bacteriolog român. Fiul lui P. (1). Prof. univ. la Iași. A colaborat cu V. Babeș la metoda românească de vaccinare antirabică. 4. Sextil P. (1877-1948, n. Brașov), lingvist li filolog român. Nepotul lui P. (1). Acad. (1914), prof. univ. la Cernăuți și Cluj. Primul rector (din 1919) al Universității din Cluj. A întemeiat (1919) Muzeul Limbii Române, primul institut de lingvistică din România care a editat (1920-1940; 1941-1948) revista „Dacoromania”. A condus (1906-1940) lucrările de elaborare a Dicționarului Academiei Române. A inițiat și condus colectivul de alcătuire a Dicționarului Academiei (primele 3 vol.) și a „Atlasului lingvistic român” (3 vol. – conceput în 10 vol.). Specialist în istoria limbii („Limba română”) și literaturii române („Istoria literaturii române. Epoca veche”). Lucrări de lingvistică generală și romanistică („Studii de lingvistică românească”), de lexicografie („Dicționar etimologic al limbii române. I: Elementul latin”), de dialectologie („Studii istro-române”, în colab.). Proză scurtă și memorialistică (Călare pe două veacuri). Sursa: Dicționar enciclopedic