Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele Pustie:

PUSTÍE s. f. v. pustiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


pustíe f. (vrom. pustinĭe, d. vsl. pustynĭ, și pušta, pustie; pustiti și puštuti, a trimete, a lăsa; bg. pustinĭa, pustie; ung. puszta, pustie). V. năpustesc, opust, otpust). Pustietate, pustiŭ, deșert, regiune nelocuită: pustia Sahareĭ. Fam. Lucru care nu-țĭ place, pacoste: pustia ceĭa de moară, de mașină. În blăstăme [!]: bată-l pustia, mînca-l-ar pustia, ducă-se pe pustiiĭ (V. duc). – Vechĭ și pustiñe. În P. P. (Șez. 1, 110) și puștă (vsl. puša).
Sursa: Dicționaru limbii românești

pustíe (înv., pop.) s. f., art. pustía, g.-d. art. pustíei; pl. pustíi, art. pustíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pustie f. 1. pustietate: ducă-se pe pustii; 2. naiba: bată-l pustia ! mânca-i-ar casa pustia ! EM. [Slav. PUSTYNĬ, pustietate].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PUSTÍE s. f. v. pustiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

pustie - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul pustiu

pustie - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul pustia