PRIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietate și ordine de trecere printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRIORITÁTE s.f. Întâietate; precădere. ♦ Prioritate de trecere = întâietatea de a trece printr-o intersecție nedirijată când la aceasta sosesc în același timp, din direcții diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorité < lat. prior – mai înainte].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRIORITÁTE s. f. 1. întâietate; precădere, primordialitate. 2. (jur.) preferință. (< fr. priorité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
prioritáte f. (mlat. prióritas, -átis, d. lat. prior, maĭ întîĭ. V. prim 1). Întîĭetate, calitatea de a fi întîĭu în timp, în drept, în rang.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prioritáte (pri-o-) s. f., g.-d. art. prioritắții; pl. prioritắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prioritate f. întâietate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRIORITÁTE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pri.: pri-o-] – Din fr. priorité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)