Am găsit 23 de definiții pentru cuvantul/cuvintele Poem, epic, vast:

ÉPIC, -Ă, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proporții vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare aparținând genului epic. – Din fr. épique, lat. epicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ÉPIC, -Ă I. adj. 1. care exprimă, în formă de povestire, fapte, idei, sentimente. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde totalitatea producțiilor literare cu caracter narativ. 2. (fig.) demn de o epopee, de mari proporții. II. s. f. totalitatea operelor literare aparținând genului epic. (< fr. épique, lat. epicus, gr. epikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÉPIC, -Ă adj. Care exprimă, în formă de povestire, fapte, idei, sentimente. ◊ Gen epic – gen literar care cuprinde totalitatea producțiilor literare cu caracter narativ. ♦ (Fig.) Demn de o epopee, grandios, de mari proporții. [Cf. fr. épique, lat. epicus, gr. epikos].
Sursa: Dicționar de neologisme

*épic, -ă adj. (vgr. epikos). Propriŭ epopeiĭ: poemă epică. Ca de epopeĭe, gigantic: luptă epică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ÉPIC, -Ă, epici, -ce, adj. 1. Care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre cele trei genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proporții vaste; grandios. – Din fr. épique, lat. epicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

épic adj. m., pl. épici; f. épică, pl. épice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

epic a. 1. care povestește în versuri o acțiune eroică: poezie epică; 2. demn de epopee: luptă epică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÉPIC, -Ă, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre cele trei genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proporții vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare aparținând genului epic. – Din fr. épique, lat. epicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POÉM, poeme, s. n. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem în proză = specie a prozei literare aparținând genului liric, cultivată din a două jumătate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatică în versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mică piesă muzicală instrumentală, vocală sau vocal-simfonică de construcție liberă, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic. [Var.: poémă s. f.] – Din ngr. póiima, fr. poème, lat. poema.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

POÉM s.n. 1. Creație epică în versuri de proporții mari, în care se povestesc fapte mărețe săvârșite de personaje însuflețite de sentimente nobile. 2. Operă literară în proză, care are ritm de poezie. 3. Lucrare instrumentală de construcție liberă, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ Poem simfonic = piesă simfonică pentru orchestră, având la bază un text literar. [Pron. po-em, var. poemă s.f. / cf. fr. poème, lat. poema, gr. poiema < poein – a face].
Sursa: Dicționar de neologisme

POÉM s. n. 1. poezie epică de proporții ample, în care se povestesc fapte mărețe săvârșite de personaje însuflețite de sentimente nobile. ♦ ~ în proză = operă literară în proză, care are ritm de poezie. 2. piesă muzicală instrumentală de construcție liberă, cu caracter liric sau narativ. ♦ ~ simfonic = lucrare orchestrală amplă în formă liberă sau de sonată, rondo etc., cu un conținut programatic. (< fr. poème, lat. poema, gr. poiema)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

poém s. n., pl. poéme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

poem n. V. poemă (AL.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POEM, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filosofic, istoric, mitologic, legendar etc. ♦ Poem în proză = specie a prozei literare aparținând genului liric, cultivată din a doua jumătate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatică în versuri sau cu caracter poetic. 4 Mică piesă muzicală instrumentală, vocală sau vocal-simfonică de construcție liberă, cu caracter liric sau liric-narativ. ♦ Poem simfonic = lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic. [Var.: poemă s. f.] – Din ngr. poiima, fr. poeme, lat. poema.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VAST, -Ă, vaști, -te, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VÁST, -Ă adj. Întins, de dimensiuni foarte mari, de mari proporții. ♦ Complex; care se extinde în multe domenii. [< fr. vaste, it. vasto, lat. vastus].
Sursa: Dicționar de neologisme

VAST, -Ă adj. de dimensiuni, de proporții foarte mari; întins, larg. ◊ spațios. ◊ care se extinde în multe domenii; complex, bogat. (< fr. vaste, lat. vastus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

vast s. m.1. Pumn, mînă. – 2. Lovitură de pumn. Țig. vast (Graur 194; Juilland 179). Cuvînt de argou, der. văstui, vb. (a pălmui); văstuială, s. f. (bătaie).
Sursa: Dicționarul etimologic român

vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vast, vasturi s. n. (intl.) buzunar cu bani.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*vast, -ă adj. (lat. vastus, devastat, imens). Întins, imens: vastu ocean. Fig. Colosal, nemărginit: proĭect vast, cultură vastă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vast a. 1. care este de o foarte mare întindere: șesuri vaste; bogăția cea splendidă și vastă Em.; fig. proiecte vaste; 2. care îmbrățișează multe lucruri: spirit vast.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

epic - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul epic

epic - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul epic

poem - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul poem

poem - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul poem

vast - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul vast

vast - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul vast