PLIMB, plimburi, s. n. (Rar) Balustradă, parmaclâc. [Var.: plímbă s. f.] – Postverbal al lui plimba.Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) plimb n., pl. urĭ, și plímbă f., pl. e, V. sleme.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) plimb (vest și sud) și prímblu (est și nord), a -á v. tr. (lat. per-ámbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo ca să se distreze, ca să se răcorească orĭ ca să nu ostenească stînd loculuĭ: a plimba copiiĭ (pe jos orĭ în trăsură), a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cărțile la școală! V. refl. Merg încet ca să mă distrez, ca să mă liniștesc orĭ ca să nu ostenesc stînd: mă plimb pin [!] casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere: s´a plimbat pin străinătate. – Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu. V. preport.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
plimb - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul plimba
plimb - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul plimba