Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele Patron:

PATRÓN1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (În Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PATRÓN s.n. 1. Cartuș. 2. (Rar) Tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o țesătură. 3. Bușon (2). [< fr. patron].
Sursa: Dicționar de neologisme

PATRÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Patrician roman socotit în raport cu clienții săi; stăpân socotit în raport cu sclavii săi eliberați. 2. Proprietar, stăpân al unei case de comerț, al unei întreprinderi, al unei fabrici etc.; exploatator. 3. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele. [< fr. patron, lat. patronus].
Sursa: Dicționar de neologisme

PATRÓN1 s. n. 1. cartuș. 2. tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte. ◊ desen, model după care se execută o țesătură. 3. bușon (2). (< germ. Patrone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PATRÓN2, -OÁNE I. s. m. patrician roman considerat în raport cu liberții și cu clienții săi. II. s. m. f. 1. sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele. 2. ocrotitor, protector, susținător. 3. proprietar al unei întreprinderi, al unui local etc. (< fr. patron, lat. patronus, germ. Patron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

patrón (patróni), s. m.1. Sfînt protector; stăpîn. – 2. (S. n.) Tipar. – 3. (S. n.) Cartuș. Fr. patron și, cu ultimul sens, din germ. Patrone.Der. patroană, s. f. (stăpînă); patrona, vb., din fr. patronner; patronaj, s. n., din fr. patronage; patronal, adj., din fr. patronal; patronat, s. n. (drept de a numi o persoană într-o funcție ecleziastică; patronaj); patrontaș, s. n. (cartușieră), din germ. Patrontasche (Borcea 201), cf. rus. patrontaš; împatroni, vb. (a pune stăpînire), din it. impadronirsi (Tiktin), sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

patron, patroane s. n. (reg.) petrecere organizată cu ocazia serbării unei onomastice sau a unei aniversări.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) *patrón m. (lat. patronus). La Romanĭ, patrician de care depindeaŭ niște cetățenĭ maĭ săracĭ numițĭ cliențĭ, pe care, cînd aveaŭ procese, patronu îĭ apăra ca avocat. Fig. Protector, apărător. Sfînt căruĭa ĭ-e dedicată o biserică saŭ o comunitate. Șefu orĭ stăpînu uneĭ prăvăliĭ, uneĭ fabricĭ ș. a. – Fem. patrónă și -oánă. V. avocat și matronă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *patrón n., pl. oane (fr. patron). Model de hîrtie după care se croĭește o haĭnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) *patrón n., pl. oane (germ. patrone). Trans. Barb. Cartuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

patrón1 (persoană) (pa-tron) s. m., pl. patróni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

patron m. 1. cel ce servă de protector; 2. sfânt al cărui nume se poartă; 3. sfânt căruia e închinată o biserică și pe care o țară, un oraș, o corporațiune îl recunoaște de protector; 4. stăpânul unui atelier.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

patron n. cartușă: împarte patroane AL. [Nemț. PATRONE: din terminologia militară austro-ungară].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PATRÓN1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)