ORICÁRE pron. nehot. Indiferent care, care vrei, fiecare, orișicare. ◊ (Adjectival) Îl interesează oricare problemă. [Gen.-dat.: (ca pron. nehot.) sg. m. oricăruia și (rar) oricărui, sg. f. oricăreia, pl. oricărora; (cu valoare adjectivală) sg. m. oricărui, sg. f. oricărei, pl. oricăror] – Ori + care.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *ori cáre conjcț. + pr. (care poate ~ vrea)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
órĭ-cáre pron. indefinit (orĭ și care. Are doŭă accente în acelașĭ timp, și de aceĭa s´ar putea scrie foarte bine fără trăsătură de unire: orĭ care, ca și orĭ cine, orĭ cînd, orĭ cum, orĭ unde). Nu importă care. – Se zice și orĭ-și-care.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oricáre1 (ori-) adj. pr. m. și f., g.-d. m. oricắrui, f. oricắrei; pl. m. și f. oricáre, g.-d. oricắrorSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oricáre2 (ori-) pr. m. și f., g.-d. m. oricắruia, f. oricắreia; pl. m. și f. oricáre, g.-d. oricắroraSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită