Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele Optiune:

OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc. pe acela sau pe aceea care îți convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


OPȚIÚNE s.f. 1. Faptul sau posibilitatea de a opta, de a alege între două sau mai multe lucruri; (spec.) drept al cuiva de a-și alege cetățenia; optare. 2. Condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. option, lat. optio].
Sursa: Dicționar de neologisme

OPȚIÚNE s. f. 1. faptul, dreptul de a (putea) alege între două sau mai multe lucruri, posibilități etc. 2. condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. (< fr. option, lat. optio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*opțiúne f. (lat. óptio, -ónis, d. *ópere, *optum, a dori, de unde vine optare. V. optez, ad-opt). Acțiunea saŭ facultatea de a opta.
Sursa: Dicționaru limbii românești

opțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

opțiune f. acțiunea, facultatea de a opta.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a