Am găsit 36 de definiții pentru cuvantul/cuvintele Nea:

NEA3 s. m. v. nene.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


NEA2 s. f. (Înv., reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NEA1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

nea s.f. (pop.) 1. zăpadă. 2. promoroacă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

neá s. f. – Zăpadă. – Var. neauă. Mr. neao, megl. nęuă, istr. nęwu. Lat. nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun, Orbis, II, 347-51), cf. vegl. nai, it., port. neve, prov., cat. neu, v. fr. noif, sp. nieve.Der. îneua, vb. (a se umple cu zăpadă); neios, s. m. (decembrie), din lat. nĭνōsus (Pascu, Arch. Rom., VI, 261; REW 5935), cf. it., sp. port. nevoso.
Sursa: Dicționarul etimologic român

nea1 (pop.) interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nea2 (înv., reg.) s. f., art. neáua
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nea3 (+ prenume m. / nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ne-a pr. + vb. aux. (ne-a dat)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NEA3 s. m. (Pop. și fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. – De la nene.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

1) nea și neáŭă f., pl. nele (lat. nix și pop. nĭvis, gen. nĭvĭs, nea, din *snigvs, *snigvis, got. snaivs, germ. schnee, rus. snieg, it. pg. neve, pv. cat. neu, vfr. neif, noif [nfr. neige, d. neiger, a ninge], sp. nieve. V. ning, ninsoare). Vechĭ. Omăt, zăpadă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) nea (ea dift.) m., gen al luĭ. Vest. Prescurate din nenea: nea Ion.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) nea, interj. de alungat: nea haĭta! V. tĭo.
Sursa: Dicționaru limbii românești

neá, s.n. – Zăpadă: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu 1996: 357). – Lat. nex, nivis; „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi 1925 Cursuri: 65).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

nea f. zăpadă. [Lat. NIVEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

nea m. abreviațiune pentru nene: nea Dumitru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NEA1 interj. (Pop.) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. n a.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NEA2 s. f. (Înv. și reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ♦ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NEA3 s. m. v. nene.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NEA2 s. f. (Înv., reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NEA1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

nea s.f. (pop.) 1. zăpadă. 2. promoroacă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

neá s. f. – Zăpadă. – Var. neauă. Mr. neao, megl. nęuă, istr. nęwu. Lat. nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun, Orbis, II, 347-51), cf. vegl. nai, it., port. neve, prov., cat. neu, v. fr. noif, sp. nieve.Der. îneua, vb. (a se umple cu zăpadă); neios, s. m. (decembrie), din lat. nĭνōsus (Pascu, Arch. Rom., VI, 261; REW 5935), cf. it., sp. port. nevoso.
Sursa: Dicționarul etimologic român

nea1 (pop.) interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nea2 (înv., reg.) s. f., art. neáua
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nea3 (+ prenume m. / nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ne-a pr. + vb. aux. (ne-a dat)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NEA3 s. m. (Pop. și fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. – De la nene.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

1) nea și neáŭă f., pl. nele (lat. nix și pop. nĭvis, gen. nĭvĭs, nea, din *snigvs, *snigvis, got. snaivs, germ. schnee, rus. snieg, it. pg. neve, pv. cat. neu, vfr. neif, noif [nfr. neige, d. neiger, a ninge], sp. nieve. V. ning, ninsoare). Vechĭ. Omăt, zăpadă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) nea (ea dift.) m., gen al luĭ. Vest. Prescurate din nenea: nea Ion.
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) nea, interj. de alungat: nea haĭta! V. tĭo.
Sursa: Dicționaru limbii românești

neá, s.n. – Zăpadă: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu 1996: 357). – Lat. nex, nivis; „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi 1925 Cursuri: 65).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

nea f. zăpadă. [Lat. NIVEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

nea m. abreviațiune pentru nene: nea Dumitru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NEA1 interj. (Pop.) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. n a.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NEA2 s. f. (Înv. și reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ♦ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)