MATURIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni matur; a (se) matura. ◊ (fig.) a căpăta, a face să capete seriozitatea omului matur. (< matur + -iza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MATURIZÁ, maturizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, multe cunoștințe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MATURIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza].
Sursa: Dicționar de neologisme
maturizá (a ~) (despre oameni) vb., ind. prez. 3 maturizeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MATURIZÁ, maturizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, multe cunoștințe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)