Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele Mangealic, turcesc:

mangealî́c (ea dift.), n., pl. urĭ (turc. manğylyk, manğalyk, menğenik, balistă, d. ar. al-manğanyk, care e mgr. mánganon; sp. almajaneque. V. mangan 1, măngălăŭ, minghinea). Vechĭ. Balistă. Mașină de rîdicat greutățĭ. Azĭ. Olt. Pîrghie (rev. I. Crg. 3, 347). Pană de despicat. V. vincĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești


TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

turcésc adj. m., f. turceáscă; pl. m. și f. turcéști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) turcésc, -eáscă adj. Al Turcilor, al Turciiĭ: imperiu, steagu turcesc. Musulman. Fig. Arbitrar, despotic, după bunu plac: judecată turcească. S. f. Limba turcească: turceasca nu e grea. Zmeŭ turcesc, turcaleț. Prune turceștĭ, un fel de prune marĭ lungărețe dulcĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) turcésc v. tr. Prefac în Turc saŭ în musulman. – Și turcífic, a (neol.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

turcesc a. 1. ce provine dela Turci: bani turcești; 2. mahomedan: lasă legea creștinească și te dă’n legea turcească POP.; 3. se zice de o varietate de struguri și de o varietate de porumb cu druga groasă și bobul albicios.║ turcește, adv. 1. ca Turcii, expeditiv, absolut: a judeca, a domni turcește; 2. în limba turcă: a vorbi turcește; 3. fig. și fam. nedeslușit, neînțeles: ca și când le-aș fi grăit turcește AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

turcesc - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul turcesc

turcesc - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul turcesc

turcesc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul turci

turcesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul turci

turcesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul turci

mangealîc - Formă unică - pentru cuvantul mangealîc