Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele Mârșa:

MARȘÁ vb. intr. (fam.) a accepta, a fi de acord. ◊ a se lăsa corupt. (< fr. marcher)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marcher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

*marșá (a ~) vb., ind. prez. 3 marșeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marcher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÁRȘĂ s. f. sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. (< germ. Marsch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MÁRȘĂ, marșe, s. f. Sol format pe depunerile rămase în urma retragerii apelor mării. – Germ. Marsch.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

MÁRȘĂ s.f. Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. V. polder. [< germ. Marsch, rus. marș].
Sursa: Dicționar de neologisme

MÁRȘĂ (‹ germ.) s. f. (GEOGR.) Porțiune de câmpie joasă (în Olanda, Danemarca și în E și V Germaniei) scoasă de sub regimul inundațiilor (cauzate de existența pânzei freatice aproape de suprafață) prin desecări și îndiguiri. V. polder.
Sursa: Dicționar enciclopedic

márșă s. f., art. márșa, g.-d. art. márșei; pl. márșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MÂRȘA, com. în jud. Giurgiu, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Dâmbovnic; 2.976 loc. (2000). Expl. de petrol și gaze naturale. Biserica Sf. Nicolae (1890) și două conace din sec. 19.
Sursa: Dicționar enciclopedic