Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele Iubire, platonica:

IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ĭubíre f. Acțiunea de a ĭubi, amor, dragoste. Ĭubire de țară, patriotizm [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

iubíre s. f., g.-d. art. iubírii; pl. iubíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

iubire f. amor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

iubire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul iubi

iubire - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul iubire

platonica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul platonic

platonică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul platonic

iubire - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul iubire