ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a iscusít, -ă adj. (d. vsl. is-kusiti, a încerca, a ispiti. V. za-cuscă). Priceput, îndemănatic [!]. Iscusit la minte, ager la minte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
iscusit a. priceput, dibaciu. [Slav. ISKUSITI, a cerca, a ispiti].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
iscusit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul iscusi