Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele Intru, totul:

ÎNTRU prep. (Mai ales urmat de „un”, „o” etc., cu elidarea vocalei finale) În. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu) A locui într-un sat. 2. (Arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu) A intra într-o pădure. 3. (Arată direcția sau ținta mișcării) A se da într-o parte. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Într-un timp scurt.Loc. adv. (Înv.) Întru-ntâi = la început. (Înv.) Într-acea = în acel timp. 2. (Arată timpul cât durează o acțiune) Va plăti datoria într-un an.Expr. Întru mulți ani! = la mulți ani! III. (Înv.; introduce un complement circumstanțial de scop) Iese întru întâmpinarea musafirului. IV. (Introduce un complement circumstanțial de mod) A alerga într-un suflet.Loc. adv. Într-adins = intenționat, în mod voit. Întru câtva = în oarecare măsură. V. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Este îmbrăcat într-o scurtă de piele. VI. (Introduce un complement circumstanțial de relație) A fi de acord întru totul cu cineva. VII. (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri) Râul s-a prefăcut într-un pod de gheață.Lat. intro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


întru prep. – În, înăuntru. – Mr. tru, megl. antru, istr. întru. Lat. intrō (Pușcariu 894; Candrea-Dens., 887; REW 4514; DAR), cf. it., sp., port. (d)entro. La început se folosea în rom. în concurență cu în, ca în fr. en și dans; a pierdut teren în fața lui în (pe care, totuși, l-a înlocuit complet în mr.). Astăzi se folosește cu același sens ca în, dar numai în expresii, și mai ales înainte de un, o, îns, și de adv. și adj. care încep cu vocală: într’un ceas (în un ceas nu se folosește), într’o zi, într’atît, într’aiurea etc. Comp. dintru, prep. (din, de), cu de ca dintre de la între (indică proveniența plecîndu-se de la un moment sau dintr-un spațiu dat, în timp ce dintre indică proveniența plecîndu-se de la mai multe obiecte de același fel: dintru început, de la început, față de dintre toți, din toți); pentru, prep. (ca să, indică scopul sau finalitatea; din, indică motivul sau cauza; față de, indică o comparație), cf. mr. pi(n)tru, cu p(r)e, sau direct din lat. per intrō (Candrea-Dens., 890; Pascu, I, 172); pentru ce, adv. (de ce?); pentru că, conj. (fiindcă); pentru să, conj. (înv., ca să); lăuntru (var. năuntru, mr. năuntru, nuntru, lîntru), s. n. (interior, parte internă), folosit mai ales în comp. (din lăuntru, dinăuntru, în lăuntru, înăuntru, înv., în străinătate); lăuntric, adj. (intern, interior; intim).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) î́ntru, a v. intr. V. intru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) î́ntru prep. (lat. ĭntro [ca și´n introduc]; it. sp. pg. (d)entro ca și rom. dintru și pintru, compuse tot ale luĭ întru). În (înainte de un și o): într´un an, într´o zi, nicĭ într´un loc (dar în nicĭ un loc). În alte cazurĭ, în limba vorbită, nu se maĭ întrebuințează. Numaĭ literațiĭ zic: întru tot, întru toate, cred întru Domnu (Iĭsus Hristos) îld. în tot, în toate, cred în Domnu. Într´una, continuŭ, mereŭ, în șir. Întru cît, în ceĭa ce (de ex., întru cît privește cheltuĭelile, le voĭ suporta eŭ), fiind-că (de ex., mă adresez ție, întru cît eștĭ competent). Întru cît-va, oare-cum, pînă la un punct: mă temeam întru cît-va.
Sursa: Dicționaru limbii românești

'întru prep.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

întru prep. în (cu o nuanță emfatică): întru toate. [Lat INTRO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTRU prep. (Mai ales urmat de „un”, „o” etc.; cu elidarea vocalei finale) În. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu) A locui într-un sat. 2. (Arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu) A intra într-o pădure. 3. (Arată direcția sau ținta mișcării) A se da într-o parte. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) într-un timp scurt. ◊ Loc. adv. (înv.) Întru-ntâi = la început. (Înv.) într-acea = în acel timp. 2. (Arată timpul cât durează o acțiune) Va plăti datoria într-un an. ◊ Expr. Întru mulți ani! = la mulți ani! III. (Înv.; introduce un complement circumstanțial de scop) Iese întru întâmpinarea musafirului. IV. (Introduce un complement circumstanțial de mod) A alerga într-un suflet.Loc. adv. Într-adins = intenționat, în mod voit. Întru câtva = în oarecare măsură. V. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Este îmbrăcat într-o scurtă de piele. VI. (Introduce un complement circumstanțial de relație) A fi de acord întru totul cu cineva. VII. (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri) Râul s-a prefăcut într-un pod de gheață.Lat. intro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

intru - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul intra

intru - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul intra

întru - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul întra

întru - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul întra

întru - Invariabil - pentru cuvantul întru

totul - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul tot

totul - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, masculin - pentru cuvantul totul

totul - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul tot