HRÓNIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HRÓNIC s.n. v. cronică.
Sursa: Dicționar de neologisme
hrónic, hronogr-, hronol-, V. cronic ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hrónic (înv.) s. n., pl. hróniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hronic n. cronică: Hronicul Moldo-Vlahilor de Cantemir. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HRÓNIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)