garván (-ni), s. m. – Cioară. Bg. garvan (DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român GARVĂN v. Dinogetia.Sursa: Dicționar enciclopedic
gărván, -i, s.m. – (mit.) Strigoi, muroi: “Nouă gărvăniți, / Din munte viniți, / Cu ochii zgâiți” (Calendar 1980: 125). – Probabil de la garvan “cioară” (< bg. garvan).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș