Am găsit 113 de definiții pentru cuvantul/cuvintele Explicati, cum, s, au, format, cuvintele:

AU1 adv. interog., conj. 1. Adv. interog. (Înv.) Oare? 2. Conj. (Înv. și reg.) Sau, ori. – Lat. aut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AU2 interj. Exclamație care exprimă diverse stări și sentimente (durere fizică, mirare, surprindere, bucurie etc.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

áu conj.1. Sau, ori. – 2. Oare? (particulă care introduce și întărește interogația). – Mr. au, ai. Lat. aut (Diez, I, 292; Pușcariu 165; Candrea-Dens., 114; REW 810; DAR); cf. alb. a, it., sp. o (sard. a), v. prov. o(z), fr. ou, port. ou. Primul sens este rar în limba actuală. Cel de al doilea are o anumită circulație actuală, deși limitată; a fost însă adoptat de limbajul poetic, ca termen consacrat pentru interogația emfatică.
Sursa: Dicționarul etimologic român

AU1 adv. (În limbajul retoric) Oare. – Lat. aut.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

AU2 conj. (Înv. și pop.) Sau, ori. – Lat. aut.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

AU3 interj. Exclamație care exprimă o (ușoară) durere fizică, o mirare, o bucurie etc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

Au, simbol chimic pentru aur.
Sursa: Dicționar enciclopedic

1) aŭ verb. V. am.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) aŭ conj. (lat. aut, saŭ, orĭ; it. o, od, pv. o, oz. fr. pg. ou, sp. o). Rar. Saŭ, orĭ (disjunctiv): Aŭ tu, aŭ el. Oare (interogativ): Aŭ nu știĭ? Aŭ doară nu știĭ?
Sursa: Dicționaru limbii românești

3) aŭ interj. de durere saŭ și de mirare: Aŭ, răŭ mă doare! Aŭ, da frumos e!
Sursa: Dicționaru limbii românești

*au- și aŭguréz v. tr. (lat. áuguro, -áre, urez, și áuguror, -ári, prezic. V. urez, inaugurez). Urez: augurez cuĭva victorie. Prezic, deduc: ce să augurez din asta?
Sursa: Dicționaru limbii românești

*au- și aŭgurál, -ă adj. (lat. augurális). De aŭgurĭ, al aŭgurilor: știința aŭgurală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*au- și aŭgúriŭ n. (lat. augurium). Prezicere, semn pin [!] care ghiceștĭ viitoru: Pasăre de bun (de răŭ) aŭguriŭ. Maĭ puțin bine aŭgur, pl. urĭ. V. ogur.
Sursa: Dicționaru limbii românești

au1 (înv.) adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

au2 (înv., reg.) conjcț.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

au3 interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

au4 vb. v. aveá1, aveá2
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

au conj. 1. sau (rar întrebuințat); 2. oare ? au nu știi ? [Lat. AUT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

au ! int. exprimă mirarea unită cu nepăsare: au !
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AU1 adv. interog., conj. 1. Adv. interog. (Înv.) Oare ? 2. Conj. (Înv. și reg.) Sau, ori. – Lat. aut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AU2 interj. Exclamație care exprimă diverse stări și sentimente (durere fizică, mirare, surprindere, bucurie etc.). – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CUM adv., conj. A. Adv. I. (Interogativ). 1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit?Expr. Cum și în ce chip sau cum și ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu ști) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziții enunțiative) Într-un fel oarecare. ♦ De ce? Cum nu m-ai înștiințat?Expr. Cum de... = cum se face că..., cum e posibil ca... (Da) cum (să sau de) nu! = a) desigur! firește!; b) (ir.) vorbă să fie! dá de unde! nici gând! Apoi (sau, pop., păi) cum! = desigur! firește! se înțelege! 2. (Exprimă părerea de rău, contrarietatea, surpriza, mirarea, indignarea etc.) Se poate? adevărat să fie? 3. Ce? poftim? 4. Cu cât? cu ce preț? Cum dai merele? II. (Explicativ) Cât de (mare, mult, bine, tare etc.) Cum îți plac florile! B. Conj. (Stabilește raporturi de subordonare) 1. (Introduce o completivă directă sau indirectă) Privind în urma lor cum se duceau, rămase gânditor.Loc. adj. și adv. Nu știu cum = într-un fel oarecare; (în mod) ciudat, bizar. 2. (Introduce o propoziție modală) M-au văzut cum dormeam. ♦ (Introduce o propoziție comparativă) Precum. Va râde cum a râs și altă dată.Expr. Cum nu este (sau nu se mai află), se spune, despre cineva sau ceva care posedă în cel mai înalt grad anumite calități. Cum s-ar zice = adică, va să zică. 3. (Introduce o propoziție cauzală) Deoarece, întrucât; fiindcă. Băiatul, cum e muncitor, va obține nota maximă. 4. (Introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, deși. 5. În așa fel, încât. Să se facă un palat cum seamăn pe lume să nu aibă. 6. În măsura în care, pe cât. Nu mă vreți voi, cum înțeleg? 7. Îndată ce. ♦ (Arată că două acțiuni se petrec aproape simultan) Cum vor vedea că vii cu daruri, îndată vor alerga. 8. (Introduce o propoziție atributivă) În care. Din ceasul cum te-am văzut, te-am recunoscut. 9. (Înv.; introduce o propoziție finală) Pentru că. Își va pune toate puterile cum să-și sfârșească slujba. 10. (Introduce o propoziție subiectivă) Cum te porți nu e bine.Lat. quomo[do].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cum adv. și conj.1. În ce fel? (funcție modală, servește pentru interogație directă sau indirectă): cum ai făcut? (Ispirescu). – 2. Ce? (adv. inter., prin care se răspunde la o chemare sau o întrebare, așteptîndu-se mai multe lămuriri). – 3. (Funcție emfatică, în propoziții interogative sau exclamative): cum să nu știu? (Creangă), cum vîjîie codrul! (Coșbuc). – 4. De ce? (funcție cauzală): cum s-o părăsesc? (Popular Jarnik). – 5. Cît (funcție comparativă): cumu mai curund (Dosoftei), urmat de un comparativ, astăzi se preferă cît.6. La fel ca (funcție comparativă): ai fost om cum sunt și dînșii (Eminescu). – 7. În felul în care (funcție comparativă emfatică): tăia cum se taie (Fundescu); las-să mă cheme cum m-a chemat (Creangă). – 8. Așa precum (funcție explicativă întemeiată pe funcția comparativă): cum zice Scriptura (Coresi). – 9. Cînd, pe cînd (funcție temporală): cum venea, cît de colo vede cele două capete (Creangă). – 10. Cînd, îndată ce (funcție temporală): cum au văzut apa, cum au năvălit (M. Costin). 11. (Înv.) Ca să (funcție finală, cu conjunctivul): își va pune toate puterile, cum să-și sfîrșească slujba (Ispirescu). – 12. Funcție conjunctivă, ma ales împreună cu că: din inima lui simte un copac cum că răsare (Eminescu). – Mr., megl., istr. cum. Lat. quomo(do) (Diez, I, 135; Pușcariu 439; Candrea-Dens., 433; REW 6972; DAR); cf. it. come, prov. co(m), fr. comme, sp., port. como. V. și Gamillscheg, s.v. comme, și J. Vising, Quomodo in den rom. Sprachen, în Abhandlungen A. Tobler, Halle 1895, p. 113-23. Comp. cum se cade, adv., adj. (în mod cinstit; cinstit; perfect), care uneori se scrie într-un singur cuvînt, se întemeiază pe vb. a se cădea, „a se cuveni”; cumva, adv. (oarecum; poate, posibil, eventual), cu va de la vb. vrea (nu cumva?); necum, adv. (nici măcar; chiar mai puțin); oarecum, adv. (într-un fel; puțin, ușor); oricum, adj. (în orice fel, indiferent cum), cu var. orișicum; precum, conj. (așa cum; după), cu prep. pre.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cum adv. (lat. quómodo, d. quo, în care, și modo, mod; it. come, pv. vfr. com, nfr. comme, sp. pg. como). 1) În ce mod, în ce fel: cum staĭ? 2) De ce: cum m´a găsit tocmaĭ pe mine să mă mustre? 3) Îndată ce, imediat ce: cum l-a văzut, l-a și prins. 4) Că, cum că (Vechĭ): știa cum este puțină oaste, arătîndu-se cum este de față (Cost. 1, 271 și 272). 5) Unit c´un verb, e echivalent c´un part. în ac.: l-am văzut cum trecea (= trecînd, cînd trecea, că trecea). 6) Cît de mult, ce mult, ce tare, ce fel (ce bine, ce prost): Cum pleoscăĭaŭ valurile! Cum a´mbătrînit! Cum se bucura! Cum se răstea! Cum scrie de bine, de răŭ, de prost! Nicĭ de cum, de loc, cît de puțin: nu mă tem nicĭ de cum. Cum dă Dumnezeŭ, la noroc, la întîmplare, ca vaĭ de lume, prost: era îmbrăcat cum a dat Dumnezeŭ. Ba bine că nu, de sigur, se´nțelege: L-aĭ prins? Ba bine că nu! Cum nu, cum să nu, cum de nu?, da, de sigur, de ce nu?: Vreĭ o cafea? Cum nu? – Fals cum îld. fiind-că (după fr. comme): și cum nu știam (corect fiind-că nu știam), n´am venit. Cum că îld. că, V. că.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cum adv., conjcț.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cum adv. 1. exprimă modul, în ce chip: cum s’au petrecut lucrurile; nici de cum, de loc; 2. mirarea, cât de mult: cum a îmbătrânit! cum de nu! 3. momentul imediat, îndată ce: cum l’a văzut; 4. cumva, exprimă o bănueală, o negațiune sau condițiune îndoelnică: nu cumva mergi acolo? (Lat. QUOMODO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CUM adv., conj. A. Adv. I. (Interogativ). 1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit?Expr. Cum și în ce chip sau cum și ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu ști) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziții enunțiative) Într-un fel oarecare. ♦ De ce? Cum nu m-ai înștiințat?Expr. Cum de... = cum se face că..., cum e posibil ca... {Da) cum (să sau de) nu! = a) desigur! firește!; b) (ir.) vorbă să fie! dá de unde! nici gând! Apoi (sau, pop., păi) cum! = desigur! firește! se înțelege! 2. (Exprimă părerea de rău, contrarietatea, surpriza, mirarea, indignarea etc.). Se poate? adevărat să fie? 3. Ce? poftim?. 4. Cu cât? cu ce preț? Cum dai merele? II. (Explicativ) Cât de (mare, mult, bine, tare etc.). Cum îți plac florile! B. Conj. (Stabilește raporturi de subordonare) 1. (Introduce o completivă directă sau indirectă) Privind în urma lor cum se duceau, rămase gânditor.Loc. adj. și adv. Nu știu cum = într-un fel oarecare; (în mod) ciudat, bizar. 2. (Introduce o propoziție modală) M-au văzut cum dormeam. ♦ (Introduce o propoziție comparativă) Precum. Va râde cum a râs și altă dată.Expr. Cum nu este (sau nu se mai află), se spune, despre cineva sau ceva care posedă în cel mai înalt grad anumite calități. Cum s-ar zice = adică, vasăzică. 3. (Introduce o propoziție cauzală) Deoarece, întrucât; fiindcă. Băiatul, cum e muncitor, va obține nota maximă. 4. (Introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, deși. 5. În așa fel, încât. Să se facă un palat cum seamăn pe lume să nu aibă. 6. În măsura în care, pe cât. Nu mă vreți voi, cum înțeleg ? 7. Îndată ce. ♦ (Arată că două acțiuni se petrec aproape simultan) Cum vor vedea că vii cu daruri, îndată vor alerga. 8. (Introduce o propoziție atributivă) În care. Din ceasul cum te-am văzut, te-am recunoscut. 9. (Înv.; introduce o propoziție finală) Pentru că. Își va pune toate puterile cum să-și sfârșească slujba. 10. (Introduce o propoziție subiectivă) Cum te porți nu e bine.Lat. quomo[do].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FORMÁT1, formate, s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat; p. gener. dimensiune. ♦ Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcție de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zațului pe o pagină. – Din fr. format.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FORMÁT2, -Ă, formați, -te, adj. Instruit, educat, pregătit. ♦ Maturizat; matur. – V. forma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FORMÁT3, -Ă adj. instruit, educat; maturizat. (< forma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FORMÁT2 s. n. 1. forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. 2. (inform.) mod de prezentare a datelor sau instrucțiunilor unui program pe un suport de informație. (< fr. format)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FORMÁT1 s. n. formare. (< forma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FORMÁT s.n. Forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. ♦ Formare. ◊ Mașină de format = mașină care execută îndesarea în forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obținerii formelor de turnătorie. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. format, it. formato].
Sursa: Dicționar de neologisme

FORMÁT, -Ă adj. Instruit, educat, pregătit. ♦ Matur. [< forma].
Sursa: Dicționar de neologisme

*formát, -ă adj. (lat. formatus). Dezvoltat, înaintat fizicamente saŭ moralmente. S. n., pl. e și urĭ (fr. format, d. it. formato). Mărime (dimensiune), maĭ ales a uneĭ cărțĭ (a paginiĭ eĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

FORMÁT1 (‹ forma) s. n. Acțiunea de a forma; formare. ◊ Mașină de format = mașină care execută îndesarea amestecului de formare în cutii de miez și alte dispozitive, în vederea obținerii miezurilor și formelor de turnătorie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

FORMÁT2 (‹ fr.) s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat. ◊ F. de hârtie = f. al produselor de hârtie dreptunghiulare standardizate, având laturile în raportul 1/21/2; formatul de bază are aria de 1 m2. ◊ F. de imprimate = formatul unui produs finit (carte, broșură, revistă etc.), exprimat în funcție de numărul de pagini care rezultă dintr-o coală întreagă tipărită pe ambele fețe. ◊ F. de text = formatul textului cules, inclusiv clișeele și albitura, așezate în forma de pagină pentru a fi tipărit; dimensiunile f. de t. se exprimă în unități tipografice: cuadrați, cicero sau puncte tipografice. ♦ (INFORM.) Mod de prezentare a datelor sau instrucțiunilor unui program pe un suport de informație (f. extern) sau în memorie (f. intern).
Sursa: Dicționar enciclopedic

FORMÁT3, -Ă (‹ forma) adj. Maturizat, matur.
Sursa: Dicționar enciclopedic

formát s. n., pl. formáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

format n. mărimea unei cărți, determinată de modul cum foaia de tipar e fălțuită.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FORMÁT1, formate, s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat; p. gener. dimensiune. ♦ Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcție de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zațului pe o pagină. – Din fr. format.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FORMÁT2, -Ă, formați, -te, adj. Instruit, educat, pregătit. ♦ Maturizat; matur. – V. forma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FORMÁT1, formate, s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat; p. gener. dimensiune. ♦ Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcție de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zațului pe o pagină. – Din fr. format.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FORMÁT2, -Ă, formați, -te, adj. Instruit, educat, pregătit. ♦ Maturizat; matur. – V. forma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FORMÁT3, -Ă adj. instruit, educat; maturizat. (< forma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FORMÁT2 s. n. 1. forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. 2. (inform.) mod de prezentare a datelor sau instrucțiunilor unui program pe un suport de informație. (< fr. format)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FORMÁT1 s. n. formare. (< forma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FORMÁT s.n. Forma și dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. ♦ Formare. ◊ Mașină de format = mașină care execută îndesarea în forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obținerii formelor de turnătorie. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. format, it. formato].
Sursa: Dicționar de neologisme

FORMÁT, -Ă adj. Instruit, educat, pregătit. ♦ Matur. [< forma].
Sursa: Dicționar de neologisme

*formát, -ă adj. (lat. formatus). Dezvoltat, înaintat fizicamente saŭ moralmente. S. n., pl. e și urĭ (fr. format, d. it. formato). Mărime (dimensiune), maĭ ales a uneĭ cărțĭ (a paginiĭ eĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

FORMÁT1 (‹ forma) s. n. Acțiunea de a forma; formare. ◊ Mașină de format = mașină care execută îndesarea amestecului de formare în cutii de miez și alte dispozitive, în vederea obținerii miezurilor și formelor de turnătorie.
Sursa: Dicționar enciclopedic

FORMÁT2 (‹ fr.) s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat. ◊ F. de hârtie = f. al produselor de hârtie dreptunghiulare standardizate, având laturile în raportul 1/21/2; formatul de bază are aria de 1 m2. ◊ F. de imprimate = formatul unui produs finit (carte, broșură, revistă etc.), exprimat în funcție de numărul de pagini care rezultă dintr-o coală întreagă tipărită pe ambele fețe. ◊ F. de text = formatul textului cules, inclusiv clișeele și albitura, așezate în forma de pagină pentru a fi tipărit; dimensiunile f. de t. se exprimă în unități tipografice: cuadrați, cicero sau puncte tipografice. ♦ (INFORM.) Mod de prezentare a datelor sau instrucțiunilor unui program pe un suport de informație (f. extern) sau în memorie (f. intern).
Sursa: Dicționar enciclopedic

FORMÁT3, -Ă (‹ forma) adj. Maturizat, matur.
Sursa: Dicționar enciclopedic

formát s. n., pl. formáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

format n. mărimea unei cărți, determinată de modul cum foaia de tipar e fălțuită.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FORMÁT1, formate, s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat; p. gener. dimensiune. ♦ Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcție de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zațului pe o pagină. – Din fr. format.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FORMÁT2, -Ă, formați, -te, adj. Instruit, educat, pregătit. ♦ Maturizat; matur. – V. forma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

S s. m. invar. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă (2)). [Pr.: se].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

s1 (literă) [cit. es / se / sî] s. m. / s. n., pl. s / s-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

s2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. s
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

s-1, -s- pr. v. síne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

s-2 conjcț. v.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

-s v. fi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

SᾹGAR (SAUGOR), oraș în centrul Indiei (Madhya Pradesh) la N de Nāgpur; 232,3 mii loc. (2001). Piață de produse agricole, ind alim. (ulei, făină), bumbac, țigarete. Universitate (1946), cinci colegii. Fundat în 1660.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹDHU (‹ sanscritul sῑdha „bun”) subst. Ascet hindus care a renunțat la orice legătură cu viața materială pentru a se dedica meditației spirituale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹDᾹT, Muhammad Anwar As ~ (1918-1981), ofițer și om politic egiptean. Colaborator apropiat al lui G.A. Nasser. Participant la lovitura de stat din 1952, care a înlăturat monarhia și a proclamat republica. Vicepreședinte (1957-1960) și președinte (1960-1969) al Adunării Naționale. Președinte al Uniunii Socialiste Arabe din Egipt (1970-1978) și al Partidului Național Democrat (1978-1981). Președinte al Republicii Arabe Egipt (1970-1981), prim-min. (1973-1974 și 1980-1981). După expulzarea consilierilor sovietici (1972), s-a apropiat de unele țări arabe și de S.U.A. Inițiator al unor reforme democratice și al liberalizării economiei. În nov. 1977, S. a vizitat Ierusalimul, inaugurând o nouă etapă în relațiile arabo-israeliene, marcată de semnarea Acordurilor de pace de la Camp Davis (1978) și a Tratatului de pace de la Washington (1979). Asasinat de un membru al grupării extremiste „Frăția musulmană”. Premiul Nobel pentru pace (1978), împreună cu Menahem Begin.
Sursa: Dicționar enciclopedic

S s. m. invar. A douăzecea[1] literă a alfabetului, numită „se”, și sunetul corespunzător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

S s. m. invar. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană fricativă dentală surdă). 2. (CHIM.) Simbol pentru sulf. 3. Simbol pentru conductanța electrică. 4. (GEOGR.) Notație pentru punctul cardinal Sud.
Sursa: Dicționar enciclopedic

s (METR.), simbol pentru secundă.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹMKHYA, cel mai vechi sistem filozofico-religios indian din cele șase existente; explică structura lumii prin interacțiunea a două realități primordiale: purusha (sufletul), care există în număr nelimitat, și prakrti (natura), care dezvoltă 24 de principii materiale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹNGLI 1. Oraș în India (Maharasthra), pe râul Khrisna, la 360 km SE de Bombay; 436,6 mii loc. (2001). Ind. textilă, țigarete; comerț cu arahide. 2. Fost stat indian, acum inclus în statul Maharashtra.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŌGI (1421-1502), caligraf și poet vestit al genului renga (poeme înlănțuite). Înainte de a se consacra poeziei a fost preot budist la Shōkokuji, un templu zen al sectei Rinzai din Kyōto. A avut doi discipoli – Shōhaku și Sōchō, împreună cu care a reușit să compună într-o singură noapte în Minase (între Ōsaka și Kyōto), în 1488, 100 de renga. Armonizată desăvârșit, culegerea „O sută de poeme ale celor trei poeți de la Minase” este considerată una dintre capodoperele literaturii japoneze.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹKTÍSM (cuv. sanscrit „putere”, „energie”) subst. Doctrină religioasă în India (alături de șivaism și și vișnuism), dedicată cultului soției lui Șiva, Kālῑ, care reprezenta simbolul energiei feminine active.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO TIAGO, ins. în SE arh. Capul Verde (Oc. Atlantic), aparținând Rep. Capul Verde, situată la 640 km V de țărmul Africii; 992 km2 (cea mai mare insulă din acest arh.). Orașe pr.: Praia (cap. Rep. Capul Verde), Villa do Tarrafal, Villa do Assomada. Relief muntos, de origine vulcanică. Alt. max.: 1.392 m (vf. Antónia). Plantații de arbori de cafea, bananieri și portocali. Culturi de porumb, trestie de zahăr, soia ș.a. Pescuit.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO SALVADOR DA BAHIA DE TODOS OS SANTOS v. Salvador.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO ROQUE [səu rok] (CABO DE SÃO ROQUE), cap pe țărmul de NE al Braziliei, la 5º29' lat. S și 35º13' long. V, cel mai estic punct al Americii de Sud.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO PEDRO DE RIO GRANDE DO SUL v. Rio Grande.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO PAULO DE LOANDA V. Luanda.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO NICOLAU, îns. în arh. Capul Verde (Oc. Atlantic), în Rep. Capul Verde, la 640 km V de țărmul Africii; 388 km2; 48 km lungime. Oraș pr.: Villa da Ribeira Brava. Relief muntos, de origine vulcanică, cu alt. max. de 1.304 m (m-ții Gordo). Plantații de arbori de cafea și de portocali. Culturi de porumb. Una dintre primele ins. colonizate de portughezi din acest arh. (sec. 15).
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO MIGUEL [səu migél], cea mai mare ins. din arh. Azore (Portugalia), situată în Oc. Atlantic, la 1.190 km V de capul Roca (Portugalia); 746 km2; 65 km lungime; 15 km lățime max. Orașe pr.: Ponta Delgada, Furnas, Sete Cidades. Relief de câmpie în partea centrală și muntos-vulcanic în rest. Alt. max.: 1.103 m (vf. Vara). Climă caldă și umedă. Izvoare termale. Culturi de tutun, ceai, cereale, viță de vie ș.a. Creșterea bovinelor. Pescuit. Turism.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO GONÇALO, oraș în SE Braziliei (Rio de Janeiro), suburbie NE a orașului Niterói, situat pe țărmul G. Guanabara al Oc. Atlantic, vizavi de Rio de Janeiro; 925,8 mii loc. (2003). Ind. chimică, a mat. de constr. (ciment) și alim.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO JOÃO DE MERITI, oraș în SE Braziliei (Rio de Janeiro), suburbia de NV a orașului Rio de Janeiro, situat la 23 km de acesta; 456,8 mii loc. (2003). Ind. metalurgică, a cauciucului, maselor plastice, tananților și alim. (preparate din lapte).
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO TOMÉ [sãu tumé] 1. Ins., aparținând Statului São Tomé și Principe, situată în Oc. Atlantic (G. Guineii), pe Ecuator, la c. 200 km de țărmul vestic al Africii; 836 km2; 49 km lungime; 30 km lățime max. Țărmuri abrupte și slab fragmentate. Relief muntos de origine vulcanică, cu multe cratere (Pico de São Tomé, 2.024 m, Pinheiro, 1.575 m ș.a.). Descoperită de navigatorii portughezi Pedro Escobar și João Gomes de Santarem în 1470 și declarată provincie de peste mări a Portugaliei în 1522. 2. Cap. R.D. São Tomé și Principe, situată la NE ins. São Tomé, port la G. Guineii; 51,8 mii loc. (2001). Pr. centru politic, economic și comercial al țării. Aeroport Ind. alim. Producție meșteșugărească. Exportă cacao, cafea, ulei de palmier, copra. Fundat în jurul anului 1500 de coloniștii portughezi.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO LUIS [sãu luís], oraș în NE Braziliei, situat pe țărmul de V al ins. São Luis (45 km lungime), aflată între G. São Marcos (la V) și G. São José (la E), la gura de vărsare a fl. Grajaú în G. São Marcos al Oc. Atlantic; 889,1 mii loc. (2003). Port comercial pentru exportul de bumbac, trestie de zahăr, lemn, fructe ș.a. Ind. metalurgică, chimică, de prelucr. a lemnului și a bumbacului și alim. (zahăr, ciocolată, rom, conserve de fructe). Producție de hamace. Universitate (1966). Muzeu. Catedrală în stil colonial (sec. 17). Centrul istoric al orașului a fost inclus (în 1997) în patrimoniul cultural universal. Fundat în 1612 de ofițerul naval francez Daniel de la Touche de la Ravardière, ocupat de portughezi în 1615 și stăpânit de olandezi în anii 1641-1644. Episcopie din 1677. S-a mai numit São Luiz do Maranhāo.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹO BERNARDO DO CAMPO, oraș în SE Braziliei (São Paulo), situat în conurbația São Paulo, la 21 km SE de São Paulo; 732,2 mii loc. (2003). Asamblare de autoturisme; fabrici de mobilă și tananți; filatură de bumbac și țesătorie de bumbac. Oraș din 1553. S-a mai numit Borda do Campo și São Bernardo.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹO FRANCISCO [səu frəsísku] Rio ~, fl. în E Braziliei; 3.199 km (de la izv. lui Rio das Velhas); supr. bazinului hidrografic: 631, 2 mii km 2. Izv. din Sierra da Canastra, din partea central-sudică a statului Minas Gerais, de la 1.276 m alt., și curge pe direcție predominantă S-NNE până în aval de Juazeiro, după care se îndreaptă spre E, vărsându-se în Oc. Atlantic la 96 km NE de Aracajú. În partea superioară are un curs rapid, cu multe cascade (din care trei au o cădere de c. 80 m), după care se angajează pe o vale adâncă. Este o importantă arteră de comunicație între Oc. Atlantic și ținuturile interioare ale țării. Hidrocentrale (barajele și lacurile de acumulare Três Marias, Sobradinho, Itaparica); irigații. Navigabil în cursul inferior și mijlociu, în aval de Pirapora, pe c. 1.400 km. Afl. pr.: Rio das Velhas și Rio Grande.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO JOSÉ DOS CAMPOS, oraș în SE Braziliei (São Paulo), situat la poalele SV ale Sierrei da Mantiqueira și cele V ale Serrei do Mar, pe râul Paraibo do Sul, la 643 m alt., la 80 km NNE de São Paulo; 562,2 mii loc. (2003). Aeroport. Constr. de motoare Diesel. Ind. ceramicii, cauciucului, hârtiei (cartoane), cosmeticii (săpunuri), textilă (mătase artificială) și alim. (vin). Centru agricol; centru de studii aerospațiale și de construcții aeronautice. Oraș din 1767. Cunoscut succesiv cu numele Vila Nova de São José, Vila de São José do sul și de São José do Paraiba.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SÃO PAULO [səu páulu] 1. Oraș în SE Braziliei, centrul ad-tiv al statului cu același nume, situat pe un platou de la poalele înălțimilor Serra do Mar, la 760-820 m alt., pe râurile Tietê, Pinheiros și Tamanduateí, pe Tropicul Capricornului, la 53 km de țărmul Oc. Atlantic și 354 km SV de Rio de Janeiro; 10 mil. loc. (18,6 mil. loc., cu suburbiile, 2003). Orașul propriu-zis se extinde pe 1.493 km2, iar aria metropolitană (cu suburbiile Santo André, Diadema, São Bernardo do Campo, São Caetano do Sul, Osasco, Guarulhos, Mairipora, Barueri, Santana do Parnaiba, Franco da Roca și Mogi das Cruzes) pe 8.382 km2. Este un oraș cosmopolit, cu mulți emigranți din Portugalia, Italia, Germania, Spania, Japonia, Liban, Siria ș.a. și, totodată, cel mai mare oraș din America de Sud și un important centru industrial, de transport, comercial, financiar-bancar, cultural-științific, de învățământ și turistic. Mare nod de comunicații rutiere, feroviare și aeriene. Are trei aeroporturi: Congonhas, Cumbicas și Viracopos. Metrou inaugurat în 1976 (430 km lungimea liniilor). Ind. metalurgiei feroase (oțel) și neferoase (aluminiu), a constr. de mașini (motoare, mașini-unelte, asamblare de automobile, material rulant feroviar), textilă (țesături din bumbac, lână și mătase), chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), pielăriei și încălțămintei, hârtiei, sticlăriei, farmaceutică, ceramicii, cauciucului sintetic, electrotehnică și alim. Rafinărie de petrol. Atrași de marea dezvoltare ind. a orașului (cel mai mare oraș ind. din America Latină), în anii '70 ai sec. 20, în S.P. s-au stabilit peste 350.000 de persoane pentru a se angaja în întreprinderile ind., mulți dintre noii veniți trăind în favellas. Mare piață mondială pentru cafea. Universitățile „São Paulo” (1934), „Catolică” (1946) și „Mackenzie” (1952); Institutul de Istorie și Geografie (1894). Stații de radio-emisie și de TV (din 1950), Teatru municipal (1911); Teatru de operă și balet; Conservator; Orchestră simfonică; Muzee de artă, de istorie, de cultură indiană, de științele naturii, antropologie, de tehnică populară, de artă religioasă; Muzeul „Paulista”, cu colecții de mobilă colonială, artizanat indian ș.a. În S.P. există peste 200 de spitale, peste 100 de librării, stadioanele Morumbi (150.000 locuri) și Pacaembu (70.000 locuri), un parc zoologic cu peste 3.500 animale (cel mai mare din America Latină), parcul Ibirapuera (deschis publicului în 1954), cu monumentul „Bandeirantes” (al pionierilor/primii coloniști) la intrare. Catedrală în stil gotic, completată în 1954; complexul arhitectonic Ibirapuera construit după planurile lui Oscar Niemeyer; bisericile São Francisco, São Bento ș.a. Fundat de misionari iezuiți portughezi la 25 ian. 1554 (în ziua de Sf. Pavel), a devenit oraș în 1711 și o importantă piață de desfacere a diamantelor (în sec. 19). În 1822, Pedro, prințul regent al Casei regale portugheze (împăratul de mai târziu al Braziliei, cu numele de Pedro I) a ales S.P. ca loc de proclamare a independenței naționale a Braziliei. 2. Stat în SE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic; 248,2 mii km2; 38,7 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: São Paulo. Expl. de min. de fier, cupru și de șisturi bituminoase. Plantații de arbori de cafea, de bananieri, citrice ș.a. Culturi de bumbac, cereale, trestie de zahăr ș.a. Creșterea animalelor. Turism.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹMᾹNIZI, dinastie care a condus un stat medieval din Asia Centrală, desprins din Califatul Abbasid, cu terit. din actualele state Uzbekistan, Iran și Afghanistan; capitala la Buhara. Au domnit între 819 și 1005, având maxima întindere teritorială sub al-Amir as-Said Nașr II ibn Ahmad (914-943).
Sursa: Dicționar enciclopedic

SØNDRE STRØMFJORD, fiord în V Groelandei, în apropierea Cercului Polar de Nord; 190 km lungime; 8 km lățime max.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SØRENSEN [sörənsən], Søren Peter Lauritz (1868-1939), biochimist danez. Cercetări originale în studiul pH-ului (noțiune pe care a introdus-o în 1909). Studii în domeniul aminoacizilor și enzimelor; a studiat, în principal, proprietățile fizice ale proteinelor și a fundamentat metode de analiză pentru determinarea lor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŌTATSU (Tawaraya Sōtatsu) (?-C. 1643), pictor japonez. Întemeietor al stilului Rimpa. Picturile sale se inspiră din subiecte ale unor scrieri literare, pe care le tratează într-o manieră originală, mai ales în privința coloritului (auriu și argintiu) care prevestește marea școală a lui Ogata Körin.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SᾹMARRᾹ', oraș în partea central-nordică a Iraqului, pe stg. fl. Tigru, la 110 km NNV de Bagdad; 63 mii loc. (1987). Oraș sacru pentru musulmanii șiiți. Fundat în anul 836 de califul abbasid al-Mu'tașim ca reședință a sa, fiind capitala Califatului abbasid până în 892. Califul al-Mutauawwakil a construit 24 de palate, între care se remarcă palatul Balkuwara (sec. 9). Ruinele vechiului oraș au fost au fost descoperite de arheologii germani Friedrich Sarre și Ernst Nerzfeld, scoțând la iveală trei nuclee separate, cu edificii impozante (palatul regal, moschei, castele, două hipodromuri, precum și alte vestigii mesopotamiene). Marea moschee (846-852), moscheea Abu-Dulaf (859-861), mausoleul Hasan al-Askari (sec. 9). Centru de pelerinaj pentru musulmani și șiiți.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŌAMI (1455-1525), pictor și curator japonez. Influențat de pictura japoneză tradițională Yamato-e, a introdus un stil nou de realizare a peisajelor, fiind socotit întemeietorul „Școlii de Sud”. Contribuții la istoria artei japoneze prin comentarii originale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŁONIMSKI, Antoni (1895-1976), scriitor polonez. Poezie reflexivă, cerebrală de atitudine critică față de nedreptate („Primăvara neagră”, „Alarma”). Comedii satirice în maniera lui Shaw („Turnul Babel”, „Medic fără casă”, „Familia”). Proză polemică („O față a medaliei”); publicistică; critică teatrală.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŁOWACKI [souvátski], Juliusz (1809-1849), poet și dramaturg polonez. După 1839 a trăit la Paris. Literatură romantică vizionară („Beniowski”) și reflexivă („Ceasul meditării”). Creator al dramaturgiei naționale moderne de inspirație istorică („Kordian”, „Balladyna”, „Horsztyński”, „Mazepa”). Proză alegorică („Anhelii”); satire.
Sursa: Dicționar enciclopedic

SŁUPSK [súupsk], oraș în N Poloniei, situat pe râul Słupia, la 18 km de țărmul M. Baltice, la 105 km VNV de Gdańsk; 99,9 mii loc. (2002). Nod feroviar. Ind. metalurgică, a constr. de mașini agricole, de prelucr. a lemnului (mobilă) și alim. Castel (sec. 16). Menționat documentar în sec. 13; oraș din 1310. A făcut parte din Liga hanseatică. Până în 1648 a aparținut ducilor de Pomerania, dată după care a intrat sub control german (până în 1945) și numit Stolp.
Sursa: Dicționar enciclopedic

s m. A noŭa-spre-zece literă a alfabetuluĭ latin. Sunetu eĭ e acela pe care-l întrebuințezĭ cînd vreĭ să facĭ pe cineva să întoarcă capu spre tine fără să strigĭ cu voce, ca în st saŭ pst. Cînd vrei să impuĭ tăcere, aĭ nevoĭe tot de s ca în st saŭ țst. Tăcerea se impune și pin șt. Între s și ș e aceĭașĭ relațiune ca între z și j. Unele popoare (Fr. It. Germ. Engl.) se folosesc de s pentru a reprezenta pe z între vocale. Această procedură e tot așa de greșită ca și cînd aĭ scrie așa și aĭ ceti aja ! Tot așa, înainte de b, d, g, l, m, n și v uniĭ pun s îld. z. Și asta e o procedură greșită care duce la falsificarea pronunțăriĭ, ca în slab, în care s nu se pronunță ca în dezleg, pe care uniĭ scriŭ greșit desleg. Unguriĭ scriŭ sz îld. s și s îld. ș. V. cele zise la ș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

1) -s (lat. ex) pref. care corespunde cînd cu de, des, dis, cînd cu ex, e: s-cad (ca de-cad, de-duc), s-pun (ca. ex-pun, e-mit).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) -s, formă enclitică îld. îs=sînt: eŭ nu-s mort, eĭ nu-s acolo.
Sursa: Dicționaru limbii românești

s’, eliziune îld. (pron. și conj.): nu s’aude, s’audă cînd îĭ spun !
Sursa: Dicționaru limbii românești

S m. a 19-a literă a alfabetului: însoțit de o sedilă, devine sibilant: ședea, și. ║ n. abreviațiune pentru Sud.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a aflabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî.Pl. și: (1, n.) s-uri].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Ș1 s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă (2)). [Pr.: șe].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

Ș2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ș3 / șșș interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ș1 (literă) [cit. șe / șî] s. m. / s. n., pl. ș / ș-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ș2 (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Ș s. m. invar. A douăzeci și una[1] literă a alfabetului, numită „șe”, și sunetul corespunzător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

Ș s. m. invar. A douzeci și treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat prin această literă (consoană fricativă prepalatală surdă).
Sursa: Dicționar enciclopedic

ș m. A doŭă-zecea literă a alfabetuluĭ românesc. Sunetu eĭ e ca a luĭ s pronunțat maĭ în ăuntru [!] guriĭ, ca și j față de z. Sunetu ș e foarte șuĭerător și e întrebuințat cînd vrem să impunem tăcere fără să strigăm, ca în șt. – El e reprezentat în multe felurĭ în diferite alfabete, precum: ch (fr.), sce (it.), sch (germ.), sh (engl.), s (ung.), sz (pol.), š (ceh. cr.). Greciĭ nu-l aŭ și nicĭ nu-l pot pronunța bine. Eĭ aŭ, ca și Ĭtalieniĭ și Spanioliĭ, un s intermediar între s și ș. V. cele spuse la s.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Ș1, ș, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și.Pl. și: (1, n.) ș-uri]
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Ș2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

au - Invariabil - pentru cuvantul au

au - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul avea

cum - Invariabil - pentru cuvantul cum

cuvintele - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, articulat - pentru cuvantul cuvânt

cuvințele - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cuvințel

cuvințele - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul cuvințel

explicați - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul explica

explicați - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul explica

explicați - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul explica

explicați - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul explicat

explicați - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul explicat

format - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul forma

format - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul format

format - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul format

s - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul s

ș - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ș

format - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul format

format - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul format

explicați - Verb, Imperativ, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul explica

s - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul s

ș - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ș