EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EGÁL, -Ă I. adj. 1. la fel, asemenea. ◊ uniform. 2. (despre expresii matematice) care are aceeași valoare cu o altă expresie sau cu un număr dat. ◊ (despre mulțimi) format din aceleași elemente. ◊ (despre figuri geometrice) care se suprapun exact. 4. (despre oameni; și s. m.) de același rang, de aceeași valoare. II. s. n. semn (=) care exprimă o egalitate. (< fr. égal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EGÁL, -Ă adj. 1. La fel, asemenea (ca natură, fel, cantitate etc.). ♦ Uniform. 2. (Geom.; despre figuri) Care se suprapune exact. 3. (Despre oameni; și s.m.) Care este de același rang, de aceeași valoare. [< fr. égal, cf. lat. aequalis].
Sursa: Dicționar de neologisme
egál (egálă), adj. – Care este la fel cu altul. Fr. égal. – Der. (din fr.) egala, vb.; egalitar, adj.; egalabil, adj.; egalitate, s. f.; egaliza, vb.; egalizator, adj.; inegal, adj.; neegal, adj.Sursa: Dicționarul etimologic român *egál, -ă adj. (fr. égal, d. lat. aequalis, it. uguale). Asemenea în natură, cantitate, calitate: oameniĭ nu pot fi egalĭ uniĭ cu alțiĭ. Care nu se schimbă: temperatură egală. Indiferent: asta mĭ-e egal. Subst. De acelașĭ rang: a trăi cu egaliĭ tăĭ. Adv. În mod egal. V. seamăn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
egál adj. m., pl. egáli; f. egálă, pl. egáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită egal a. 1. asemenea în cantitate, în valoare, în întindere: greutăți egale; 2. care nu se schimbă: pas egal; 3. care se bucură de aceleași drepturi: toți sunt egali înaintea legii; 4. indiferent: totul îi este egal. ║ m. cel egal cu alții: n’are egalul său. ║ adv. deopotrivă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊ Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊ Expr. A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport) A fi egal = a avea același număr de puncte. 2. (Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊ Semn egal (și substantivat, n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură. 3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊ Expr. (Adverbial) A-i fi (cuiva) egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din fr. égal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)