Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele Drimba:

DRIMBA 1. Ovidiu D. (n. 1919, sat Margine, jud. Bihor), eseist și istoric literar român. Prof. univ. la București. Studii și monografii dedicate culturii universale („Pagini despre cultura europeană, ”Ovidiu, poetul Romei și al Tomisului„). Autor al amplei lucrări ”Istoria culturii și civilizației„. Traduceri. 2. Vladimir D. (1924-2003, n. Lugașu de Jos, jud. Bihor), lingvist și filolog român. Frate cu D. (1). Prof. la univ. din București. Specialist în turcologie și lexicografie (”Sintaxe comane„). Editor al operei lui I. Heliade Rădulescu.
Sursa: Dicționar enciclopedic


drîmbă (drấmbe), s. f.1. (Înv.) Trompă marină. – 2. Instrument muzical, drîng. – 3. (Înv.) Bandă, grup, ceată. – 4. (Arg.) Penis. Sl., cf. pol. drumbla, rut. drymba, drymla, mag. doromb(lya), sb. drombulja (Cihac, I, 101; Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Pentru sensul 3, cf. trîmbă (după Conev 104, drîmbă ar proveni din acesta din urmă). Se consideră în general că termenii sl. provin din germ. Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drîmbă cu drîng este întîmplătoare. – Der. drîmboi, s. n. (drîmbă, instrument muzical); drîmboaie, s. f. (drîmbă, instrument muzical); drîmboi, s. m. (botos; mucos; puști); drîmboi(a), vb. refl. (a se îmbufna, a pune botul).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) drî́mbă f., pl. e (rut. drýmba, drýmlĕa, pol. drumla, dromla, slovac drumbla, drombla, bg. drŭmbóĭ, sîrb. drómbulja, d. germ. trommel, mgerm. trumbel, darabană, supt infl. unor cuvinte slave ca sîrb. drndati, a zbîrnîi din dreabă, drnkati, a zdrăngăni ș.a. D. slav. vine ung. doromb, armonică de gură. Bern. 1, 229). Mold. Munt est. Un mic instrument muzical de oțel care se ține între buze cu stînga, și cu dreapta i se izbește limba de oțel pe care o are în mijloc. Fig. Piano prost. V. drîng.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) drî́mbă V. trîmbă.
Sursa: Dicționaru limbii românești