DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dobândésc, imperf. 3 sg. dobândeá; conj. prez. 3 să dobândeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
dobândì v. 1. a câștiga; 2. a căpăta, a obține. [Slav. DOBÕDÕ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOBÂNDÍ, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)