CÂNTÁT s. n. Faptul de a cânta. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de unele păsări și insecte. ◊ Expr. La (sau pe la, spre) cântatul cocoșilor = (pe) la miezul nopții sau în zorii zilei. – V. cânta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cântát, -ă, adj. – Bocit, plâns: „Și cine mere cântat / Nu-i nădejde de-nturnat” (Calendar 1980: 114). – Din a (se) cânta „a boci„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
cântát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cântat n. cântare, în special a cocoșului și a insectelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÂNTÁT s. n. Faptul de a cânta. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de unele păsări și insecte. ◊ Expr. La (sau pe la, spre) cântatul cocoșilor = (pe) la miezul nopții sau în zorii zilei. – V. cânta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
cântat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul cânta
cantat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul canta
