Boéma (titlu) s. propriu f., g.-d. Boémei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
BOÉMĂ s.f. Mediu în care trăiesc boemii, lumea boemilor; viață de boem. [Pron. bo-e-mă. / < fr. bohème, cf. it. boemme].
Sursa: Dicționar de neologisme
BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii2; viața pe care o duc aceștia. – Fr. bohème.Sursa: Dicționarul limbii române moderne boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
boema - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul boem
boemă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul boem