BELGRAD (BEOGRAD), cap. federală a Iugoslaviei și a Rep. Serbia, port pe Dunăre; 1,7 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional (Surčin). Pr. centru politic, comercial și cultural al țării. Centru ind. (constr. de mașini agricole, autovehicule, rulmenți, prod. electrotehnice, ind. textilă, de conf., chimică). Academie de științe. Universitate (1863). Monumente din sec. 17-19. Muzee. Tîrguri și festivaluri internaționale. Așezare celtică (Singidunum), apoi romană. Cunoscut sub actualul nume din sec. 9. În ev. med. a avut un important rol strategic. Apărat de Iancu de Hunedoara în timpul asediului otoman din 1456. Cucerit de turci în 1521, a rămas sub ocupația acestora, cu unele întreruperi, cînd s-a aflat în stăpînirea Habsburgilor; în 1815 a devenit cap. principatului autonom sîrb sub suzeranitate otomană. Din 1918, capitala Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor (din 1927 Iugoslavia). Ocupat de hitleriști în 1941, orașul a fost eliberat (oct. 1944) de Armata Populară de Eliberare a Iugoslaviei în cooperare cu armata sovietică.Sursa: Dicționar enciclopedic Belgrad n. cap. Iugoslaviei, la confluența Savei cu Dunărea, numită de Romani Singidunum, cu o pozițiune militară admirabilă: 140.000 loc. Academie. Victoria lui Huniade asupra lui Mahomed II (1456). Aci se încheia în 1739, tractatul de pace între Austria și Turcia, prin care se înapoia Munteniei banatul Craiovei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Belgrad n. 1. numele românesc al orașului Alba-Iulia; 2. numele slavon al Akkermanului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a