Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele țincar:

ȚINCÁR, țincari, s. m. (Reg.; depr.) Copil, țânc. – Ținc2 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


țincár (reg.) s. m., pl. țincári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țincar m. Mold. fam. băiețandru: să te mărite cu țincarul ei AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȚINCÁR, țincari, s. m. (Reg.) Copil, țânc. – Ține2 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

țîncár m. (d. țînc). Nord. Iron. Țingăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești