Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele țigănesc:

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


țigănésc adj. m., f. țigăneáscă; pl. m. și f. țigănéști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) țigănésc, -eáscă adj. De Țigan: limba țigănească. Fig. Ordinar, vulgar, trivial: purtare țigănească. Papagal țigănesc. (Iron.) cĭoară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) țigănésc v. tr. Prefac în Țigan. V. refl. Neguțez (mă tocmesc) ca Țiganiĭ, pînă la plictiseală, ca să obțin un lucru: nu te maĭ țigăni pentru un franc !
Sursa: Dicționaru limbii românești

țigănesc a. ce ține de țigani: limba țigănească. V. papagal și pește. ║ adv. țigănește, ca țiganii: înjură țigănește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

țigănesc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul țigăni

țigănesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul țigăni

țigănesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul țigăni