Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele țibă:

țíba interj. – Afară! servește pentru a alunga cîinii. Mag. csiba „cîine” (Cihac, II, 534; Pușcariu, Dacor., I, 79), cf. rut., rus. cyba (Vasmer, III, 294).
Sursa: Dicționarul etimologic român


ȚÍBĂ interj. (Reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii. – Cf. ucr. ciba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

!țíbă (reg.) interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țíbă (est), interj. de alungat cîniĭ [!]: țibă cîne ! (rut. aciba, țibă, ĭar cip-cip, interj. de chemat găinile, ca rom. puĭ-puĭ; litv. ciba-ciba, de chemat meiĭ și oile; ung. csiba, afară ! sas. tsiba, cîne cĭobănesc. Bern. 1, 130). – În vest (h)odîr. V. cucĭu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

țibă! int. Mold. de alungat câinii: țibă, cotarlă! Al. [Ung. CSIBA!].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȚÍBĂ interj. (Reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii. – Cf. ucr. ciba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)