Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele țaga:

TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


tagă s. f., g.-d. art. tagăi
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

tágă f., pl. tăgĭ (din tăgadă). Munt. Mold. Tăgăduire, contestare. Opozițiune, opor: fără tagă (Pan), se punea de tagă = se opunea (Șez. 30, 198).
Sursa: Dicționaru limbii românești

tágă (înv.) s. f., g.-d. art. tắgii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tagă f. contestare: fără tagă sunt dorită (averea) PANN. [Abstras din tăgadă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÁGĂ s. f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fară îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

tagă s. f., g.-d. art. tagăi
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

tágă f., pl. tăgĭ (din tăgadă). Munt. Mold. Tăgăduire, contestare. Opozițiune, opor: fără tagă (Pan), se punea de tagă = se opunea (Șez. 30, 198).
Sursa: Dicționaru limbii românești

tágă (înv.) s. f., g.-d. art. tắgii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tagă f. contestare: fără tagă sunt dorită (averea) PANN. [Abstras din tăgadă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÁGĂ s. f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fară îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)