Am găsit 19 definiții pentru cuvantul/cuvintele șură:

SÚRA s. f. pulpa piciorului. (< lat. sura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șúră (șuri), s. f.1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șúră, -i, s.f. – Construcție anexă a gospodăriei tradiționale maramureșene, utilizată pentru depozitarea utilajelor agricole, a instalațiilor, a fânului (în pod), iar lateral era amenajat grajdul animalelor: „Podul era așezat numai pe încăperile destinate grajdurilor. În el se păstrau furajele. Asfel, șura nu avea pod, rămânând deschisă până la acoperiș. În șură se mai păstrau furcile, greblele, plugul, grapa, jugurile, anexele de la căruță, precum și căzile în care vara și toamna se pun fructele la fermentat„. Porțile de la șură (ornate în exterior) sunt mari, astfel încât se punea pătrunde cu căruța plină cu fân (Dăncuș 1986). „Da tu, tată, de mi-i da / Ardă-ți casa și șura” (Calendar 1980: 134). – Din germ. dial. Schur (DEX); Germ. Schuer, prin intermediul ucr. šura (DER); Săs. schûren (Țurcanu).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

șúră f., pl. ĭ (rut. šúra, d. germ. scheuer, dial. schûr, șopron). Est. Șopron. A avea o gură cît o șură, a avea obiceĭ să vorbeștĭ tare saŭ să răcneștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șúră s. f., g.-d. art. șúrii; pl. șuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șură f. clădire massivă sau ușoară pentru adăpostirea recoltei și a nutrețurilor peste iarnă. [Sas. SCHYRE (nemț. Scheuer)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șúră (șuri), s. f.1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șúră, -i, s.f. – Construcție anexă a gospodăriei tradiționale maramureșene, utilizată pentru depozitarea utilajelor agricole, a instalațiilor, a fânului (în pod), iar lateral era amenajat grajdul animalelor: „Podul era așezat numai pe încăperile destinate grajdurilor. În el se păstrau furajele. Asfel, șura nu avea pod, rămânând deschisă până la acoperiș. În șură se mai păstrau furcile, greblele, plugul, grapa, jugurile, anexele de la căruță, precum și căzile în care vara și toamna se pun fructele la fermentat„. Porțile de la șură (ornate în exterior) sunt mari, astfel încât se punea pătrunde cu căruța plină cu fân (Dăncuș 1986). „Da tu, tată, de mi-i da / Ardă-ți casa și șura” (Calendar 1980: 134). – Din germ. dial. Schur (DEX); Germ. Schuer, prin intermediul ucr. šura (DER); Săs. schûren (Țurcanu).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

șúră f., pl. ĭ (rut. šúra, d. germ. scheuer, dial. schûr, șopron). Est. Șopron. A avea o gură cît o șură, a avea obiceĭ să vorbeștĭ tare saŭ să răcneștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șúră s. f., g.-d. art. șúrii; pl. șuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șură f. clădire massivă sau ușoară pentru adăpostirea recoltei și a nutrețurilor peste iarnă. [Sas. SCHYRE (nemț. Scheuer)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘÚRĂ1, șuri, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șure] – Din germ. dial. Schur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

sura - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sur

sură - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sur