Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele șupuri:

ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


șupurí2, șupurésc, vb. IV refl. (reg.) a se năpusti.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șupurí3, șupurésc, vb. IV (reg.; despre stofe) a mărunți cu foarfecele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șupurí (-résc, -ít), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupurișurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag.
Sursa: Dicționarul etimologic român

!șupurí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șupuréște, imperf. 3 sg. se șupureá; conj. prez. 3 să se șupureáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șupurì v. Mold. a se strecura: mă șupuresc pe unde pot CR. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)