Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele șugar:

SUGÁR, -Ă, sugari, -e, adj. (Adesea substantivat) Sugaci. – Suge + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sugár adj. m., s. m., pl. sugári; f. sugáră, pl. sugáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sugar m. 1. miel ce suge la altă oaie; 2. fig. căpriorul de mijloc al unei case țărănești.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sugár m. (d. sug, ca fugar, ștergar d. fug, șterg. D. rom. vine bg. sugare, sugar). Sugător, puĭ de mamifer, prunc, copil de țîță. – La Moxa și sugáș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUGÁR, -Ă, sugari, -e, adj., s. m. (Copil) care se hrănește sugând, care nu a depășit vârsta alimentării cu laptele mamei; sugaci, sugător. – Suge + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘUGÁR, -Ă, șugari, -e, adj. (Reg.) Zvelt, suplu, subțire. – Din magh. sugár.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șugár, șugáră, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) zvelt, suplu, subțire. 2. (adj.) care are părul de culoare deschisă. 3. (adj.; despre boi) cu coarnele date înapoi. 4. (s.n.) capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă, sfârc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șugar (-ră), adj. – (Trans.) Zvelt, suplu. Mag. sugár (Cihac, II, 528). – Der. șugărel, s. m. (plantă, Teucrium montanum).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șugár, -ă, adj. – Suplu, subțire: „Tăt cu bouț bourel / Și-ntre coarne șugărel” (Calendar 1980). – Magh. sugár „rază” (Cihac cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

șugár, -ă adj. (ung. sugár). Trans. P. P. Zvelt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șugár (reg.) adj. m., pl. șugári; f. șugáră, pl. șugáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șugar a. Tr. svelt. [Ung. SUGAR].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘUGÁR, -Ă, șugari, -e, adj. (Reg.) Zvelt, suplu, subțire. – Din mag. sugár.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)