șúgă, șúgi, s.f. (reg.) 1. boală a oilor. 2. belea, necaz, nenorocire. 3. (fig.) grup de copii nebunatici.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șúgă f., pl. ĭ (bg. sîrb. šuga, rîĭe). Pop. Șugă rea, belea, neajuns, suferință (de ex., războĭu, beția).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
sugă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul suge
sugă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul suge