Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele șubred:

ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


șúbred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hýbrĭdusgr. ύβρίδος, cu șex-; pentru schimbarea șișu-, cf. șuera; la relația semantică „hibrid” = „degenerat” este normală, cf. bastard. Oricum, terminația -ed nu poate fi decît lat. -idus, care nu a fost productivă în rom., cf. lînced, muced, rînced.Der. din sl. šuplĭ „debil”, cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. – Der. șubrezi vb. (a slăbi); șubrezeală (var. șubrez(en)ie), s. f. (fragilitate, debilitate).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șúbred, -ă adj. (orig. neșt.). Slab, fără putere: om șubred, sănătate șubredă, (fig.) casă, societate șubredă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șúbred (șu-bred) adj. m., pl. șúbrezi; f. șúbredă, pl. șúbrede
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șubred a. fragil [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘÚBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)