Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele ștur:

stur s.m. 1. (înv. și reg.) țurțur de gheață; promoroacă. 2. (înv.) bucată de sare de proastă calitate, aruncată în jurul minei. 3. (reg.) zgură; scrum. 4. (reg.) pojar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


stur (-ri), s. m.1. Țurțure, ciucure de gheață, promoroacă. – 2. Funingine. – 3. Stivă de sare de proastă calitate care se aruncă. – 4. (Trans.) Zgură. – Mr. stur „coloană”. Origine îndoielnică. Ar putea fi vorba de lat. stylus (Pușcariu 1664; Candrea), cf. alb. stülj. Cuvînt rar. Cf. tureatcă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

stur, -i, s.m. – 1. Țurțure, chiciură de gheață, promoroacă. Valea Sturului, pe cursul superior al Văii Firiza. Pârâul prezintă patru cascade, în care apa se prăvălește cu zgomot de la înălțimea de 5+8+11+19 m (Meruțiu 1936: 34). 2. Stivă de sare de proastă calitate. 3. Zgură. 4. (med.) „Puncte roșii, care ies pe față, după bărbierit, din cauza briciului” (ALR 1969: h 55; Faiciuc 1998: 102). – Lat. stylus.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

stur m. (lat. stylus. V. stil). Ps. S. (148, 8). Hațeg. Țurțur. Meh. (Boc.). A se face stur, a se face sfarog, a se usca de tot (a înțepeni ca țurțuriĭ de gheată). Trans. Zgură.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ștur adv. (reg.) încărcat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme