Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele șperlă:

spérlă (-le), s. f. – Funingine, negreală, spuză. – Var. șperlă. Origine incertă. Dacă acest cuvînt este expresiv, cum pare să indice suf., trebuie pornit de la ideea de „producere de scîntei”, cf. sfîrîi, pîrîi (se numește sperlă spuza care acoperă focul cu mult fum). Legătura cu sl. para „fum”, mag. pernje „cenușă fierbinte” (Cihac, II, 243) este dubioasă. – Der. șperli (var. șparli), vb. (a fugi, a o întinde; a fura), se leagă mai puțin de sensul actual al lui șperlă, decît de rădăcina lui expresivă (după Conev 61, din bg. spărljam, care pare să provină din rom.).
Sursa: Dicționarul etimologic român


spérlă (sud) și șpérlă (nord) f. pl. e (ung. pernye, spuză, cenușă caldă, de unde vine și ardelenescu perneŭ, colb. V. pîrnaĭe). Cenușă foarte suptire saŭ fumegă-tură de lampă care se depune ca colbu pin camere. A da cu șperlă (orĭ cu colb) în ochiĭ lumiĭ, a căuta să înșelĭ lumea ca să nu vadă vițiĭ evidente. A da pin sperlă (fam.), a terfeli, a tărbăci, a bate saŭ a ocărî. V. pospaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ȘPÉRLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă cărbunii; spuză ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șpérlă, V. sperlă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șpérlă, -e, (sperlă), s.f. – 1. Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; spuză. 2. Praf, pulbere: „Și, Doamne, ce furtuni veneau înaintea ei (a Dochiei) și după ea și ziceau că se va face șperlă” (Bilțiu 1999: 90; Săliștea de Sus). – Et. nec. (DER, DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

șpérlă (reg.) s. f., g.-d. art. șpérlei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șperlă f. Mold. cenușă de cărbuni aprinși: a arunca șperlă în ochi; a da prin șperlă, a prinde cu minciuni (metaforă luată dela frigerea fripturei); cred că nu mă vei da prin șperlă și nu-l vei lăsa să mă bată CR. [Cf. croat SPÈRLITI, a arde (v. pară)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘPÉRLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă jarul; spuză. ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)