Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele șase:

ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Șase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un șase. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul șase. (În componența numeralului adverbial corespunzător) Repetă de șase ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șase ori pe atâta. (În componența numeralului distributiv corespunzător) Le oferă câte șase cărți. [Var.: șése num. card.] – Lat. *sess (= sex).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ȘÁSE num. card. ~ 2. (Argou, cu valoare de interjecție) Atenție! alertă! (din lat. sex; cf. fr. vingt-deux = atenție! și rom. zexe)
Sursa: Dicționarul etimologic român

șáse num.1. Numărul de după cinci. – 2. (Arg.) Atenție, ai grijă! – Var. Mold. șese. Mr. șase, megl. șasi, istr. șǫse. Lat. sex (Tiktin, ZRPh., XII, 456; Pușcariu 1529; REW 7885; Pascu, Arhiva, XV, 447), cf. it. sei (v. mil. sexe), prov. sieis, fr. six, cat. sis, sp., port. seis. Fonetismul este greu de explicat. E final se consideră de obicei analogic, ca în cinque, septem; dar există și posibilitatea unui e epentetic, comun în gr. din Italia de Sud (cf. Kapsmann, Byz. Z., XLVI). În compunere, șase se reduce de obicei la șai- (șaisprezece, șaizeci, în loc de șasesprezece, sașezeci, care nu se folosesc). Acest rezultat a fost considerat identic cu cel din it. (Tiktin), sau produs prin analogie cu doisprezece, treisprezece (Pușcariu), sau ca rezultat normal a lui sex (Pascu). Pare mai curînd efectul unei disimilări: șesesprezece › *șaesprezece, datorat repeziciunii cu care se numără, ca în patrusprezecepaisprezece (unde disimilarea se produce între tr și pr, cf. patruzeci, care nu are formă abreviată), ca și in limbajul familiar din Munt., treispece, paispce, cinspce etc. În fine, uzul argotic este greu de explicat, dar cf. fr. vingt-deux „atenție la” și rom. zexe „ei, ași!” din germ. sechs „șase”. Pentru această der. cf. Iordan, BL, VI, 170 (după Vasiliu, de la șest, v. aici). – Der. șesime, s. f. (a șasea parte).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șase! interj. atenție!, păzea!
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

șáse num. cardinal (lat. sĕx, pop. *sess, și [infl. de cinque, *septe] *sesse; vgr. ῾ex, scr. shash, got. saihs, germ. sex; it. sei, fr. six, pv. sp. pg. seis). Vest. Cincĭ plus unu saŭ de doŭă orĭ treĭ. S. m. Număru saŭ cifra 6: un 6, doĭ 6 saŭ doĭ de 6. – În est lit. șese, pop. șăsî.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șáse num.; 6/VI
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șase num. de două ori trei. [Mold. Tr. șese = lat. SEX (influențat de SEPTEM)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘÁSE num. card. Număr având în numărătoare locul între cinci și șapte și care se indică prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Șase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un șase. (Cu valoare de num. ord.) Etajul șase. (în componența numeralului adverbial corespunzător) Repetă de șase ori. (în componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șase ori pe atâta. ◊ (în componența numeralului distributiv corespunzător) Le oferă câte șase cărți. [Var.: șése num. card.] – Lat. *sess (= sex).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)