Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele șarg:

SÂRG s. n. (Pop.; în loc. adv.) Cu (sau, reg., de, în) sârg = repede, iute; îndată, imediat. – Din magh. sürgös „grăbit”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


sârg s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sârg n. grabă, numai în locuțiunea de sârg, de grabă: veseli de sârg porniră NEGR. [Ung. SZOROG].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SÂRG s. n. (Pop.; în loc. adv.) Cu (sau, reg., de, în) sârg = repede, iute; îndată, imediat. – Din magh. sürgös „grăbit”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben deschis. – Din magh. sárga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șarg (șárgă), adj. – Tărcat, roșcat deschis. Mag. sárga „galben” (Cihac, II, 627; Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șarg, -ă adj. (ung. sárga, galben). Cu păru cam galben și cu coama și coada maĭ închisă, vorbind de caĭ: caĭ șargĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

șarg a. Mold. cu părul galben spălăcit, cu coama mai închisă decât părul: pe un cal șarg încălecat AL. [Ung. SÁRGA, galben].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)